8-1

Arjuna a întrebat: O, Doamne, o, Cel Preaînalt, ce este conștiința divină? Ce este sufletul? Ce sunt activitățile rodnice? Ce este această manifestare materială? Și ce sunt ființele cerești? Te rog, explică-mi asta.

Explicație: În acest verset, Arjuna îi pune mai multe întrebări lui Krishna pentru a înțelege sensul mai profund al realităților spirituale și materiale. El dorește să înțeleagă diferite concepte legate de conștiința Divină (Brahman), corp (sufletul, aici ca fiind conștient de sine), activitățile rodnice (karma), manifestarea materială și zeii. Arjuna i se adresează lui Krishna ca Purushottama (ființa supremă sau Dumnezeu), indicând înțelepciunea și înțelegerea superioară a lui Krishna despre viață.

8-2

Cum poate locui Domnul sacrificiilor în acest corp și în ce parte a corpului, o, Madhusūdana? Și cum Te pot cunoaște cei care se dedică serviciului devoțional în momentul morții?

Explicație: În acest verset, Arjuna continuă să-i pună întrebări lui Kṛṣṇa, căutând clarificări cu privire la diferite concepte spirituale. El dorește să știe ce este Sacrificiul Primordial (supra-sacrificiul) și cum există acesta în corp. De asemenea, întreabă cum poate fi recunoscut Dumnezeu în momentul morții de către cei care au reușit să-și controleze mintea și sufletul. Arjuna se adresează lui Kṛṣṇa ca Madhusūdana, indicând capacitatea Sa de a distruge obstacolele care stau în calea realizării spirituale.

8-3

Persoana Supremă a spus: Ființa vie indestructibilă, transcendentală este numită conștiința divină, iar natura ei eternă este numită suflet. Acțiunea care determină apariția corpurilor materiale ale ființelor întrupate se numește acțiune sau activități fructuoase.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa explică mai multe concepte spirituale. El definește conștiința divină, Supra-sufletul (esența sufletului) și acțiunea, pentru a-l ajuta pe Arjuna să înțeleagă principiile vieții și cum funcționează acestea în Univers. • Indestructibilul este cea mai înaltă conștiință divină – Conștiința divină este esența neschimbătoare, eternă și indestructibilă. Este cel mai înalt principiu, care există dincolo de timp și spațiu, transcendând lumea materială. • Individualitatea este numită Supra-suflet – Esența sufletului este individualitatea interioară a omului, natura sa spirituală. Se referă la sufletul omului și la legătura sa cu conștiința divină. • Activitatea creatoare este numită acțiune – Acțiunea este activitatea care creează și susține viața în Univers. Este expresia forței creatoare, care dă naștere ființelor vii și proceselor din lumea materială. Acest verset subliniază elementele de bază ale vieții – conștiința divină, care este realitatea spirituală eternă, Supra-sufletul, care se referă la natura sufletului uman, și acțiunea, care reglementează acțiunile și procesele vieții.

8-4

O, cel mai bun dintre ființele întrupate, natura fizică, care se schimbă constant, este numită lumea materială. Forma universului, care îi include pe toți zeii, cum ar fi Soarele și Luna, este numită divină. Și Eu, ca Suflet Suprem, care sălășluiește în inima fiecărei ființe întrupate, sunt Domnul sacrificiilor. Această formă divină le include pe toate ființele mobile și imobile.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa îi oferă lui Arjuna o explicație despre manifestările lumii materiale și divine, precum și despre propriul Său rol ca Domn al sacrificiilor. El descrie natura fizică ca fiind în continuă schimbare, dar esența spirituală ca fiind eternă și neschimbătoare. • Baza lumii materiale este starea distructibilă sau schimbătoare: Această lume materială este supusă schimbărilor și distrugerii constante. • Puterea spirituală conducătoare: Spiritul suprem sau zeitatea cerească care guvernează Universul. Este entitatea cosmică sau conștiința divină care se află deasupra lumii materiale. • Principiul sacrificiului: Versetul subliniază că Kṛṣṇa însuși este cea mai înaltă forță a sacrificiului, simbolizând esența spirituală a sacrificiului și legătura acesteia cu conștiința divină. Acest verset subliniază că există trei principii importante în Univers – lumea materială, puterea spirituală conducătoare și principiul sacrificiului, care este legat de conștiința divină.

8-5

Și cel care, la sfârșitul vieții, părăsind corpul, Își amintește doar de Mine, atinge imediat starea Mea. Nu există nicio îndoială în această privință.

Explicație: Acest verset ne învață că, pentru a atinge conștiința divină, este important să ne pregătim spiritual pe tot parcursul vieții, în special în momentul morții. O persoană, plecând din corp, trebuie să-și amintească de Kṛṣṇa. O persoană care este concentrată pe Dumnezeu în momentul morții obține eliberarea din ciclul nașterii și morții și atinge unitatea cu Divinul.

8-6

În orice stare de existență își amintește omul, părăsind corpul, o, fiul lui Kuntī, acea stare o va atinge cu siguranță.

Explicație: Acest verset ne învață că este important să trăim cu conștiință spirituală și să ne dezvoltăm mintea, astfel încât în momentul morții conștiința omului să fie îndreptată spre Dumnezeu. Gândurile și acțiunile de-a lungul vieții joacă un rol crucial în asigurarea eliberării spirituale și a unității eterne cu Divinul. Kṛṣṇa i se adresează lui Arjuna ca fiul lui Kuntī, indicând că starea minții omului în momentul morții este crucială. Aceasta îi determină existența viitoare.

8-7

De aceea, Arjuna, trebuie să te gândești mereu la Mine și, în același timp, să-ți îndeplinești datoria determinată de războinic. Dedicându-Mi acțiunile tale și îndreptându-Mi mintea și inteligența, Mă vei atinge fără îndoială.

Explicație: Acest verset ne învață că, pentru a atinge perfecțiunea spirituală, este important nu doar să contemplăm sau să ne gândim la Dumnezeu, ci și să ne îndeplinim îndatoririle. Conștiința spirituală trebuie inclusă în fiecare zi, iar dacă o persoană își dedică mintea și intelectul lui Dumnezeu, va atinge cu siguranță conștiința divină.

8-8

Cel care Mă contemplă ca Personalitatea Supremă a lui Dumnezeu, a cărui minte este constant îndreptată spre amintire, fără a se abate de la cale, o, Pārtha, acela ajunge cu siguranță la Mine.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa explică faptul că practica neîncetată a disciplinei spirituale și concentrarea asupra Divinului permit unei persoane să atingă ființa supremă – Dumnezeu. Gândirea constantă la Divin și o minte disciplinată duc la perfecțiunea spirituală și la atingerea lui Dumnezeu. • Cu o minte dedicată practicii neîncetate a disciplinei spirituale – O minte care este dedicată practicii neîncetate și constante a disciplinei spirituale devine disciplinată și capabilă să se concentreze asupra Divinului fără abateri. Această practică este o formă de concentrare spirituală care ajută o persoană să se conecteze cu Dumnezeu. • Nu devine distrasă – Aici se indică faptul că mintea trebuie să fie constant îndreptată spre Dumnezeu, fără a se abate spre lucruri materiale sau alte gânduri. Aceasta înseamnă că mintea rămâne unită cu Divinul. • Atinge cea mai înaltă ființă divină – Când o persoană se concentrează asupra Divinului și practică neîncetat disciplina spirituală, atinge cea mai înaltă ființă, care este Dumnezeu sau Conștiința Divină. Această unitate cu Dumnezeu este scopul spiritual al omului. • Gândindu-se încontinuu la El – Gândirea și contemplarea neîncetată la Dumnezeu este practica principală care duce la iluminarea spirituală și la atingerea lui Dumnezeu.

8-9

Trebuie să contemplăm Persoana Supremă ca pe cel Atotștiutor, ca pe cel mai în vârstă, ca pe controlorul, ca pe cel mai mic, ca susținătorul tuturor, ca pe cel a cărui formă nu este materială, ca soarele – radiant, ca transcendental, dincolo de această natură materială.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa descrie Ființa Divină și calitățile acesteia, pe care omul trebuie să le contemple și să le amintească pentru a atinge eliberarea spirituală. El indică atât măreția imensă a Ființei Divine, cât și natura sa subtilă și de neînțeles, care se află dincolo de lumea materială și întuneric. • Cel mai vechi, cel atotștiutor – Dumnezeu este etern și atotștiutor, cunoaște totul din trecut, prezent și viitor. El este cel înțelept care guvernează Universul. • Domnul tuturor – El este domnul Universului, care ghidează și controlează toate evenimentele și ființele. Puterea Sa cuprinde întreaga lume. • Inefabil de mic – Kṛṣṇa indică faptul că Dumnezeu nu este doar mare și puternic, ci și mai mic decât cel mai mic, fiind capabil să pătrundă în cele mai subtile aspecte ale existenței. • Susținătorul tuturor – Dumnezeu este cel care susține și sprijină întreaga lume creată, asigurând continuarea vieții și existenței. • De neînțeles în forma Sa – Adevărata formă a lui Dumnezeu este de neînțeles pentru mințile noastre. El transcende tot ceea ce omul este capabil să-și imagineze sau să înțeleagă. • Strălucitor ca soarele – Strălucirea lui Dumnezeu este comparabilă cu soarele – El este lumină și conștiință strălucitoare care alungă întunericul. • Dincolo de întuneric – Dumnezeu se află dincolo de întuneric – atât ignoranța lumii materiale, cât și întunericul spiritual. El este lumina care duce la iluminarea spirituală. Acest verset ne învață că, dacă o persoană se concentrează asupra calităților lui Dumnezeu și se gândește neîncetat la El, poate atinge perfecțiunea spirituală și conștiința divină. Dumnezeu este atât imens și puternic, cât și subtil și de neînțeles, iar lumina Sa se află dincolo de tot întunericul material.

8-10

Cel care, în momentul morții, își ridică aerul vital între sprâncene și, prin puterea disciplinei spirituale, cu o dăruire completă, își amintește de Cel mai Înalt Domn, va atinge cu siguranță Personalitatea Supremă a lui Dumnezeu.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa explică modul în care o persoană poate atinge Ființa Divină în momentul morții, dacă este conștientă, puternică spiritual și credincioasă. Această descriere explică tehnica corectă de contemplare care duce la eliberarea spirituală. Această tehnică de contemplare ajută la concentrarea forței vitale și la atingerea celei mai înalte stări de conștiință, făcând acest lucru cu o încredere deplină pentru a atinge Personalitatea Supremă a lui Dumnezeu. • În momentul morții cu o minte neîndoielnică – În momentul morții, când o persoană este aproape de sfârșitul vieții, mintea trebuie să fie neîndoielnică și stabilă. Aceasta indică o concentrare completă a minții asupra Divinului. • Cu credință și puterea disciplinei spirituale – Credința sau încrederea și puterea disciplinei spirituale sunt necesare pentru ca mintea să fie concentrată și conectată cu Divinul. Aici se subliniază că atât practica spirituală, cât și puterea disciplinei spirituale ajută la atingerea lui Dumnezeu. • Plasând forța vitală între sprâncene – În procesul de contemplare, o persoană trebuie să-și concentreze forța vitală între sprâncene, care este așa-numitul punct al celui de-al treilea ochi, un loc asociat cu conștiința superioară și viziunea spirituală. • Atinge acea ființă superioară, divină – Prin această tehnică de contemplare și concentrare, o persoană atinge cea mai înaltă Ființă Divină, care se află dincolo de lumea materială și este legată de Conștiința Divină.

8-11

Cunoscătorii care cunosc Vedele, care rostesc om și sunt mari înțelepți care duc un mod de viață al renunțării, intră în starea de conștiință divină. Dorind să atingă o astfel de perfecțiune, o persoană respectă jurământul castității. Acum vă voi explica pe scurt acest proces, prin care se poate obține mântuirea.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa explică scopul perfecțiunii spirituale – Ființa Divină, care este neschimbătoare și veșnică. Este descrisă de Vede, atinsă de asceții care s-au eliberat de atașamentele lumești și de cei care urmează disciplina spirituală cu scopul de a atinge cea mai înaltă stare. Kṛṣṇa indică în acest verset că va explica în curând pe scurt acest proces, prin care se poate obține mântuirea.

8-12

Starea disciplinei spirituale este desprinderea de orice activitate senzorială. Închizând toate porțile simțurilor și îndreptând mintea spre inimă, și ridicând aerul vital în vârful capului, omul se stabilește în disciplina spirituală.

Explicație: În acest verset, Krișna descrie tehnica practicării disciplinei spirituale pentru a atinge eliberarea spirituală. Această practică a disciplinei spirituale implică controlul simțurilor, concentrarea minții în inimă și direcționarea forței vitale în vârful capului. Scopul acestei tehnici este de a atinge starea Divină, ajutând la eliberarea de orice activitate senzorială și la concentrarea minții asupra scopului spiritual. • Închizând toate porțile simțurilor – Pentru a practica disciplina spirituală supremă, este necesar să se controleze simțurile și să se închidă toate canalele senzoriale – urechile, ochii, gura etc. Acest lucru ajută mintea să nu se agațe de lumea exterioară și să-și îndrepte atenția spre interior. • Concentrând mintea în inimă – Mintea trebuie concentrată în inimă, care simbolizează conștiința spirituală și pacea interioară. Aceasta este o tehnică de contemplare care ajută la concentrarea asupra sufletului și la eliberarea de tulburările externe. • Așezând forța vitală în vârful capului – Forța vitală este ridicată și concentrată în vârful capului, care este punctul de conexiune cu conștiința superioară. Aceasta este o tehnică esențială a disciplinei spirituale pentru a se uni cu Divinul. • Stând ferm în starea disciplinei spirituale – Când o persoană stă ferm în starea de concentrare a disciplinei spirituale, este capabilă să-și controleze mintea, forța vitală și să atingă conștiința spirituală. Aceasta este o condiție esențială pentru atingerea Divinului. Acest verset descrie practica fizică și spirituală care permite concentrarea asupra lui Dumnezeu și atingerea iluminării spirituale. Controlul simțurilor, concentrarea minții și gestionarea respirației sunt componentele principale ale disciplinei spirituale care conduc la perfecțiunea spirituală.

8-13

Dacă o persoană, aflându-se în această stare de disciplină spirituală și scandând silaba sacră, legătura sunetului suprem, se gândește la Personalitatea Supremă a lui Dumnezeu și părăsește corpul, va atinge cu siguranță planetele spirituale.

Explicație: În acest verset, Krișna explică modul în care o persoană poate atinge destinația supremă după moarte, dacă, părăsind corpul, pronunță silaba sacră „Om” și își amintește de Dumnezeu. Silaba „Om” este un simbol spiritual puternic care reprezintă conștiința Divină sau realitatea spirituală supremă, iar prin pronunțarea acestei silabe și amintirea lui Dumnezeu, o persoană poate atinge planetele spirituale.

8-14

Celui care se gândește neîncetat și exclusiv la Mine, o, Partha (Arjuna), Eu sunt ușor de atins pentru acel practicant al disciplinei spirituale care este permanent unit cu Mine.

Explicație: În acest verset, Krișna indică faptul că cei care se concentrează neîncetat și exclusiv asupra Lui pot atinge cu ușurință conștiința Divină și unitatea cu Dumnezeu. Pentru Arjuna, care este permanent unit cu Dumnezeu, este ușor să-L atingă. Gândirea constantă la Dumnezeu este principala condiție pentru atingerea scopului spiritual.

8-15

Atingându-Mă, marile suflete, practicanții disciplinei spirituale care sunt devotați, nu se mai întorc niciodată în această lume pământească plină de suferință, deoarece au atins perfecțiunea supremă.

Explicație: În acest verset, Krișna explică faptul că cei care ating conștiința Divină sunt eliberați de ciclul reîncarnărilor și nu mai suferă de suferințele acestei lumi materiale și de natura ei tranzitorie. Ei obțin eliberarea eternă și perfecțiunea spirituală.

8-16

Începând cu cea mai înaltă planetă din lumea materială până la cea mai de jos, toate sunt locuri pline de suferință, unde are loc renașterea și moartea repetată. Dar cel care atinge lăcașul Meu, o, fiul lui Kunti, nu se mai naște niciodată.

Explicație: În acest verset, Krișna indică faptul că toate nivelurile lumii materiale, chiar și până la cele mai înalte planete, unde locuiește Supra-sufletul, sunt supuse ciclului nașterii și morții. Toate planetele sunt locuri pline de suferință. Cu toate acestea, cei care îl ating pe Dumnezeu sunt eliberați de acest ciclu și nu mai experimentează renașterea.

8-17

Conform calculului timpului uman, o mie de epoci la un loc formează o zi a Creatorului. Și tot atât de lungă este noaptea Lui.

Explicație: În acest verset, Krișna explică ciclurile cosmice care se referă la zilele și nopțile Supra-sufletului, indicând că cei care înțeleg aceste măsuri gigantice de timp sunt înțelepți și sunt capabili să înțeleagă natura ciclică a Universului, înțelegând că toate lumile materiale sunt supuse creației și distrugerii.

8-18

Odată cu venirea zilei, toate ființele vii se manifestă din starea ne-manifestată, iar când vine noaptea, ele se contopesc din nou cu ne-manifestatul.

Explicație: În acest verset, Krișna învață despre ciclul creației și distrugerii Universului. Toate ființele vii și formele apar din starea ne-manifestată la începutul creației și se întorc în această stare ne-manifestată în timpul distrugerii. • Din ne-manifestat apar ființele manifestate – Toate ființele și lucrurile care sunt vizibile apar din starea ne-manifestată sau inițială, care nu este perceptibilă material. Acesta este izvorul din care apare totul. • În timpul creației, când vine ziua – Când vine ziua Supra-sufletului, începe ciclul creației, iar toate ființele se renasc și apar din starea ne-manifestată. • Dispar și se contopesc cu ne-manifestatul în timpul nopții – Când vine noaptea Supra-sufletului, tot ceea ce a fost creat și manifestat se contopește din nou în starea ne-manifestată. Aceasta indică natura ciclică a Universului, unde tot ceea ce există este creat și distrus conform anumitor cicluri temporale. • Ceea ce se numește ne-manifestat – Ne-manifestatul este o stare în care Universul există într-o formă invizibilă și inactivă. Acesta este izvorul din care provine totul și în care se întoarce totul.

8-19

Din nou și din nou, odată cu venirea zilei, toate ființele vii devin manifestate, iar, odată cu venirea nopții, ele pier fără ajutor.

Explicație: În acest verset, Krișna descrie natura ciclică a Universului, în care toate ființele vii experimentează din nou și din nou creația și distrugerea în conformitate cu ziua și noaptea Supra-sufletului. Acest proces are loc fără libera alegere a ființelor. Krișna se adresează lui Arjuna ca Partha, indicând că crearea și distrugerea ființelor vii are loc automat și în conformitate cu ciclurile cosmice, nu conform voinței ființelor în sine.

8-20

Dar există o altă esență, eternă ne-manifestată, care o transcende pe aceasta ne-manifestată, și, când toate ființele dispar, ea nu dispare. Această esență este transcendentală și se află dincolo de granițele materiei.

Explicație: În acest verset, Krișna indică esența eternă care este dincolo de Universul material și rămâne neschimbată chiar și atunci când tot materialul este distrus. Această esență este ne-manifestată, dar este eternă și nu piere chiar și atunci când toate ființele și lumile dispar.

8-21

Ceea ce cunoscătorii Vedelor numesc ne-manifestat și indestructibil, care este scopul suprem, din care, odată atins, nu se mai întorc, – acesta este lăcașul Meu suprem.

Explicație: În acest verset, Krișna indică starea Divină, care este ne-manifestată, eternă și este numită destinația supremă. Acest lăcaș al lui Dumnezeu este locul pe care, atingându-l, omul se eliberează de ciclul nașterii și morții și nu se mai întoarce în lumea materială. Acest lăcaș este scopul suprem, pe care, atingându-l, omul nu se mai întoarce.

8-22

Personalitatea Supremă a lui Dumnezeu, care este mai mare decât toți, poate fi atinsă prin slujire spirituală nedivizată. Deși El se află întotdeauna în locuința Sa, El este omniprezent și totul se află în El.

Explicație: În acest verset, Krishna indică faptul că ființa Divină supremă poate fi atinsă doar printr-o devoțiune nedivizată și absolută. Acesta este cel mai înalt drum spiritual, iar El este atât refugiul tuturor ființelor, cât și energia atotcuprinzătoare a universului. Krishna i se adresează lui Arjuna ca Pārtha, indicând că, pentru a ajunge la Purusha suprem și a înțelege natura Sa universală, este necesară o devoțiune unitară și nedivizată.

8-23

O, cel mai bun dintre Bhāratași, acum îți voi explica diferitele momente în care, părăsind această lume, practicantul disciplinei spirituale se întoarce sau nu se întoarce. Aceste două căi sunt calea luminii și calea întunericului.

Explicație: În acest verset, Krishna începe să explice că pentru practicanții disciplinei spirituale care au o practică spirituală profundă, există două căi diferite în funcție de momentul în care părăsesc corpul fizic. Aceste două căi determină dacă se întorc în lume și se nasc din nou sau dacă sunt eliberați din ciclul nașterii și morții și nu se mai întorc. Adresarea celui mai mare din dinastia Bharata – Krishna i se adresează lui Arjuna cu respect, subliniind apartenența sa la marea dinastie Bharata, ceea ce indică puterea spirituală și responsabilitatea lui Arjuna.

8-24

Cei care sunt conștienți de Cel Suprem ajung la Suprem, părăsind lumea sub influența focului, a luminii, într-un moment favorabil al zilei, în perioada luminoasă de paisprezece zile a Lunii, în cele șase luni în care Soarele merge spre nord.

Explicație: În acest verset, Krishna indică una dintre căile care duce la eliberare și unitate cu conștiința Divină. El explică faptul că practicanții disciplinei spirituale care părăsesc această lume într-un anumit moment, ating cel mai înalt scop spiritual – conștiința Divină. • Foc, lumină, zi, jumătatea luminoasă a lunii – Aceste simboluri indică strălucire și lumină, care sunt considerate condiții favorabile pentru părăsirea acestei lumi. Ele simbolizează căi spirituale pozitive care duc la atingerea conștiinței Divine. • Șase luni când soarele se ridică spre nord – Aceasta este perioada de timp în care soarele se mișcă spre nord, începând cu solstițiul de iarnă până la solstițiul de vară. Conform învățăturilor vedice, această perioadă este favorabilă celor care doresc să atingă eliberarea. • Cei care pleacă în acest timp – Cei care mor în acest timp favorabil ajung pe calea care duce la conștiința Divină. Aceasta simbolizează acțiunile pozitive și starea favorabilă a conștiinței în momentul plecării. • Ating conștiința Divină – Acești practicanți ai disciplinei spirituale ating conștiința Divină, cel mai înalt scop spiritual și unitatea cu realitatea absolută. Ei sunt eliberați din ciclul nașterii și morții.

8-25

Practicantul disciplinei spirituale care părăsește această lume în fum, noaptea, în perioada întunecată de paisprezece zile a Lunii, în cele șase luni în care Soarele merge spre sud, ajunge pe planeta Lună, dar apoi se întoarce din nou.

Explicație: În acest verset, Krishna explică o altă cale, care duce la o stare tranzitorie, dar nu la eliberarea finală. Aceasta este legată de momentul în care o persoană părăsește lumea în anumite circumstanțe, care nu sunt la fel de favorabile ca cele menționate în versetul anterior. Această cale nu este eliberarea finală, ci mai degrabă o stare temporară, după care sufletul se întoarce pe Pământ. • Fum, noapte, jumătatea întunecată a lunii – Aceste simboluri indică condiții întunecate, care nu sunt la fel de favorabile eliberării spirituale. Noaptea și jumătatea întunecată a lunii, când soarele se mișcă spre sud, indică un moment mai puțin favorabil pentru părăsirea acestei lumi. • Când soarele merge spre sud – Aceasta este perioada de timp de la solstițiul de vară până la solstițiul de iarnă, care, conform tradiției vedice, este considerată mai puțin favorabilă pentru atingerea eliberării. • Ajunge la lumina lunii – Cei care pleacă în acest timp, ajung la lumina lunii, care simbolizează o stare intermediară în care se bucură de rezultatele acțiunilor lor bune, dar nu este eliberarea finală. • Se întoarce în lume – După atingerea luminii lunii, acești practicanți ai disciplinei spirituale se întorc din nou în ciclul nașterii și morții, deoarece nu s-au eliberat complet de ciclul nașterii și morții. Ei se bucură de o recompensă spirituală tranzitorie, dar se întorc în lume.

8-26

Conform învățăturilor vedice, există două căi prin care se părăsește această lume – una a luminii și alta a întunericului. Cel care pleacă pe calea luminii nu se mai întoarce, dar cel care pleacă pe calea întunericului se întoarce din nou.

Explicație: În acest verset, Krishna explică două căi pe care practicanții disciplinei spirituale le pot urma după moarte. Aceste căi sunt simbolice și reprezintă diferite niveluri de dezvoltare spirituală. Este calea luminii și calea întunericului, care determină dacă sufletul atinge eliberarea sau se întoarce în ciclul nașterii și morții.

8-27

O, Arjuna, deși practicanții disciplinei spirituale cunosc aceste două căi, ei nu sunt niciodată confuzi. Prin urmare, stabilește-te mereu ferm în disciplina spirituală.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că cei care înțeleg cele două căi eterne – calea luminii și calea întunericului, așa cum este descris în versetele anterioare, sunt capabili să navigheze pe calea vieții fără iluzii sau confuzie. Aceste două căi determină dacă o persoană atinge eliberarea sau se întoarce în ciclul nașterii și morții. Krishna i se adresează lui Arjuna ca Pārtha, amintindu-i că, înțelegând aceste căi și practicând disciplina spirituală, el poate evita confuzia.

8-28

O persoană care a acceptat calea slujirii devoționale nu pierde rezultatele obținute din studiul Vedelor, din asceze, din oferirea de donații, din efectuarea de activități filozofice și fructuoase. Pur și simplu, slujind cu devoțiune, el le atinge pe toate acestea și, în cele din urmă, ajunge în locuința eternă supremă.

Explicație: Acest verset ne învață că perfecțiunea spirituală este atinsă prin depășirea rezultatelor materiale obținute din fapte bune și prin dedicarea vieții conștiinței Divine. practicantul disciplinei spirituale care înțelege că chiar și binecuvântările din învățăturile și ritualurile Vedelor sunt doar o parte a căii care duce la scopul suprem – eliberarea și unitatea cu Divinul.