6-1

Cel Preaînalt Domn a spus: Cel care nu este atașat de roadele muncii sale și care lucrează așa cum se cuvine este nesaistatul care își conduce viața și el este adevăratul mistic, dar nu cel care nu aprinde focul și nu își îndeplinește îndatoririle.

Explicație: În acest verset, Krishna explică cine este adevăratul nesaistat și practicant al disciplinei spirituale. Nu este vorba doar de persoana care se abține de la acțiuni sau nu ține focul (simbolizând că nu mai face ritualuri sau îndatoriri). Mai degrabă, adevărata persoană care a renunțat și este disciplinată spiritual este cea care își îndeplinește datoria, dar nu se atașează de rezultatele acțiunii.

6-2

Înțelege, o, fiul lui Pāṇḍu, că renunțarea este același lucru cu calea conștiinței divine sau unirea cu Divinul, căci nimeni nu devine practicant al disciplinei spirituale până când nu a renunțat la dorința de satisfacere a simțurilor.

Explicație: Acest verset învață că, pentru a atinge uniunea cu Divinul și unitatea spirituală, omul trebuie să renunțe la dorințele sale personale și să se concentreze pe acțiunea altruistă. Calea disciplinei spirituale nu este doar exerciții corporale sau contemplație, ci și renunțarea la dorința și atașamentul interior pentru a atinge libertatea și pacea spirituală. Această cale este unirea cu Divinul prin renunțarea la dorințele lumești.

6-3

Pentru cel care este începător pe calea conștiinței divine, acțiunea este considerată un mijloc, dar pentru cel care s-a ridicat deja pe calea conștiinței divine, se spune că încetarea tuturor acțiunilor este un mijloc.

Explicație: Acest verset explică modul în care evoluția practicantului pe calea disciplinei spirituale se schimbă în funcție de gradul său de maturitate spirituală. Krishna indică faptul că, pentru cei care sunt începători pe calea disciplinei spirituale, acțiunile și îndatoririle active sunt un mijloc esențial de a pregăti mintea și corpul pentru calea spirituală. Astfel de acțiuni, care sunt întreprinse conștient și altruist, ajută la cultivarea autodisciplinei, a capacității de concentrare și a purității morale. În schimb, pentru cei care au atins deja un nivel superior de disciplină spirituală, acțiunea externă nu mai este atât de esențială. La acest nivel, practicantul spiritual (practicantul păcii interioare) se concentrează pe pacea interioară și stabilitatea minții, ceea ce îl ajută să mențină echilibrul și să fie complet stăpân pe sine, indiferent de circumstanțele externe. Menținerea păcii și a controlului minții devine principalul mijloc de menținere a stării de disciplină spirituală.

6-4

Omul care a renunțat cu adevărat la toate dorințele materiale acționează nu pentru satisfacerea simțurilor, ci pentru a atinge cel mai înalt nivel al căii conștiinței divine.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie starea în care o persoană a atins cel mai înalt nivel al disciplinei spirituale. Pentru a atinge această stare, o persoană trebuie să se elibereze de atașamentul față de obiectele și dorințele simțurilor și să înceteze să se implice în activități materiale. Acest verset învață că adevărata creștere spirituală are loc atunci când o persoană este capabilă să-și controleze simțurile și să acționeze altruist, fără atașament față de material, iar o astfel de persoană a atins cel mai înalt nivel al disciplinei spirituale.

6-5

Omul trebuie să se înalțe cu ajutorul propriei minți și să nu se lase degradat. Mintea este prietenul sufletului limitat și este, de asemenea, dușmanul său.

Explicație: Mintea poate fi atât prieten, cât și dușman, în funcție de modul în care o persoană își gestionează lumea interioară. • Trebuie să se înalțe pe sine – omul însuși trebuie să lucreze la mintea sa și la dezvoltarea interioară. Mintea este cea care poate ridica o persoană la niveluri spirituale înalte. • Nu ar trebui să se denigreze – omul nu ar trebui să se denigreze sau să permită minții să creeze gânduri negative și autodepreciere, care îi pot împiedica dezvoltarea spirituală. • Mintea este un prieten – dacă o persoană este capabilă să-și gestioneze mintea, aceasta devine prietenul său, care ajută la dezvoltarea spirituală și dă pace interioară. • Mintea este un dușman – dacă mintea nu este controlată, ea devine cel mai mare dușman al omului, creând suferință interioară și ducând la acțiuni negative. Astfel, în acest verset se pune accentul pe autogestionare și pe rolul minții în viața omului. O minte controlată este calea către creșterea spirituală și pacea interioară, în timp ce o minte necontrolată creează suferință și duce la contradicții interne.

6-6

Pentru cel care și-a învins mintea, mintea este prietenul său. Dar pentru cel care nu a reușit să-și controleze mintea, mintea devine dușmanul său și se comportă ca un adversar.

Explicație: În acest verset, Krishna indică controlul minții ca un factor crucial pe calea spirituală. Cel care este capabil să-și gestioneze mintea primește un mare sprijin și ajutor din partea minții. În schimb, cel care nu-și gestionează mintea se confruntă cu forța distructivă a propriei minți. • Mintea este un prieten pentru cel care o gestionează – o persoană care este capabilă să-și controleze mintea o transformă într-un prieten. În acest caz, mintea devine un aliat puternic, ajutând la dezvoltarea păcii interioare, a disciplinei și a creșterii spirituale. • Mintea devine un dușman – o persoană care nu este capabilă să-și controleze mintea se confruntă cu dificultăți interne. Mintea poate acționa ca un dușman, creând neliniște, îndoieli și emoții negative care îngreunează progresul spiritual.

6-7

Pentru cel care și-a învins mintea, Sufletul Suprem a fost deja atins, deoarece el a dobândit pacea. Pentru o astfel de persoană, fericirea și necazurile, căldura și frigul, onoarea și dezonoarea sunt unul și același lucru.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie caracteristicile unei persoane stabile spiritual. Cel care și-a controlat mintea și a atins pacea interioară este capabil să mențină echilibrul indiferent de circumstanțele externe. Aceasta este o stare înaltă de unitate spirituală cu Sinele Suprem. O persoană care este unită cu Cel Suprem își menține echilibrul în ciuda circumstanțelor externe, cum ar fi frigul și căldura, bucuria și suferința, onoarea și insultele. Stabilitatea sa spirituală nu depinde de situații fizice sau emoționale.

6-8

Se numește auto-realizat cel care este mulțumit de cunoștințele dobândite și de aplicarea lor. El este pe calea disciplinei spirituale și privește în mod egal pietricelele, pietrele și aurul.

Explicație: Acest verset descrie caracteristicile unui adevărat practicant al disciplinei spirituale (adept al disciplinei spirituale). O persoană care este mulțumită și umplută de cunoștințe spirituale (cunoștințe teoretice) și înțelegere (cunoștințe aplicate). El găsește pace și împlinire în cunoștințele sale interioare despre adevărata natură a vieții. Acest practicant al disciplinei spirituale este neclintit și stabil ca un munte, deoarece a fost capabil să-și controleze simțurile și nu le permite să-i ghideze acțiunile. El este constant echilibrat. O astfel de persoană este indiferentă față de valoarea materială – nu vede nicio diferență între lut, piatră și aur, deoarece fericirea sa nu depinde de obiectele materiale. El înțelege că aceste lucruri nu au o valoare reală în contextul înțelegerii spirituale.

6-9

Cel mai înalt nivel spiritual este atins de cel care tratează în mod egal binevoitorii, prietenii și dușmanii, pe cei indiferenți, arbitri, invidioși și rude, pe cei virtuoși și pe cei păcătoși.

Explicație: Acest vers învață despre egalitate și o minte echilibrată. O persoană care este egală cu toți, indiferent de relații sau circumstanțe, a atins o dezvoltare spirituală înaltă. Aceasta indică o minte neîntinată, care este liberă de prejudecăți, furie sau atașament și care este capabilă să vadă unitatea divină în toate ființele vii.

6-10

Practicantul disciplinei spirituale ar trebui să se străduiască mereu să-și concentreze mintea asupra Sinelui transcendental; ar trebui să trăiască singur, într-un loc retras și să se controleze cu atenție. Ar trebui să fie liber de dorințe și de posesiuni.

Explicație: Acest vers învață că, pentru a atinge creșterea spirituală și pacea interioară, practicantul disciplinei spirituale trebuie să fie liber de dorințele lumești și să trăiască într-un mediu concentrat și retras, unde își poate practica disciplina spirituală și își poate controla mintea. Acest lucru ajută practicantul disciplinei spirituale să nu se atașeze de valorile materiale și să atingă libertatea interioară. Un astfel de mediu ajută la concentrare asupra Sinelui transcendental.

6-11

Pentru a practica disciplina spirituală, trebuie găsit un loc curat, iarba trebuie așezată pe pământ, o piele de căprioară așezată deasupra ei și apoi o bucată de pânză. Scaunul nu trebuie să fie nici prea înalt, nici prea jos și trebuie să fie într-un loc sfânt.

Explicație: În acest vers, Krishna oferă instrucțiuni despre pregătirea corectă a unui loc pentru practica disciplinei spirituale. Scaunul trebuie să fie curat, acoperit cu iarbă, piele de căprioară și o bucată de pânză, oferind confort și izolare de energiile pământului. Înălțimea scaunului trebuie să fie moderată și trebuie să fie într-un loc sfânt și liniștit care favorizează concentrarea și pacea.

6-12

Practicantul disciplinei spirituale ar trebui să stea ferm pe el și să practice calea disciplinei spirituale pentru a purifica inima, controlându-și mintea, sentimentele și acțiunile și îndreptându-și mintea către un singur punct.

Explicație: În acest vers, Krishna continuă să explice practica disciplinei spirituale. Practicantul disciplinei spirituale ar trebui să stea ferm, drept, pentru a facilita fluxul de energie și concentrarea. Scopul practicii este de a purifica inima de emoții și dorințe negative, de a controla mintea, sentimentele și acțiunile, precum și de a îndrepta mintea către un singur punct - conștiința divină.

6-13

Ținând corpul, gâtul și capul drept într-o singură linie, cu o minte calmă, fără frică, complet liber de dorințe sexuale.

Explicație: În acest vers, Krishna descrie poziția corectă a corpului și starea interioară în timpul practicii disciplinei spirituale. Corpul, gâtul și capul trebuie ținute drept într-o singură linie pentru a facilita fluxul corect de energie. Mintea trebuie să fie calmă și liberă de frică și dorințe sexuale, care pot distrage atenția de la scopul spiritual.

6-14

Practicantul disciplinei spirituale ar trebui să-și îndrepte mintea către Mine și să Mă facă scopul suprem al vieții sale.

Explicație: În acest vers, Krishna subliniază că în timpul practicii disciplinei spirituale, mintea trebuie să fie îndreptată către Dumnezeu, către Krishna ca Persoană Supremă. Dumnezeu ar trebui să devină scopul suprem al vieții unei persoane, iar toate acțiunile ar trebui să fie făcute cu gândul la El. O astfel de concentrare ajută la atingerea unității spirituale și la eliberarea de restricțiile lumii materiale. Aceste versete învață despre postura corectă și concentrarea interioară în timpul practicii disciplinei spirituale, care ajută la calmarea minții, la eliberarea de temeri și pofte trupești și la îndreptarea toată atenția către Dumnezeu, făcându-L scopul suprem al vieții.

6-15

Astfel, controlându-și mereu corpul, mintea și acțiunile, practicantul disciplinei spirituale, al cărui corp material a încetat să mai existe, atinge lăcașul divin.

Explicație: Acest vers explică esența și scopul final al practicii disciplinei spirituale. Krishna indică faptul că, practicând în mod regulat disciplina spirituală, controlând mintea și menținând echilibrul, practicantul disciplinei spirituale atinge pacea supremă sau nirvana, care este conștiința divină. • Concentrare constantă asupra sinelui – calea disciplinei spirituale necesită o concentrare interioară și o atenție constantă. Practicantul își îndreaptă atenția către adevărata sa natură, care se află în afara lumii fizice și materiale. • Controlul și disciplina minții – controlul minții este o condiție esențială pentru a atinge pacea. Numai atunci când mintea este stăpânită și controlată, o persoană este capabilă să trăiască în armonie și echilibru, nefiind deranjată de circumstanțele externe și de dorințele interne. • Pace supremă și eliberare (nirvana) – această pace nu este pur și simplu un sentiment fizic sau emoțional de liniște, ci o eliberare profundă și completă de ego, atașament și neliniște mentală. Această stare se mai numește și nirvana – libertate completă de legăturile materiale și de obligațiile create de acțiune. • Unitate cu Dumnezeu – în acest vers, Krishna explică faptul că pacea supremă și eliberarea apar atunci când practicantul disciplinei spirituale atinge unitatea cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă că conștiința sa este complet purificată și este capabil să trăiască în unitate cu Divinul, găsind armonie și împlinire adevărate. Această practică spirituală ajută la calmarea minții și la atingerea păcii spirituale, care este libertatea de restricțiile existenței materiale și duce la atingerea lăcașului divin.

6-16

O, Arjuna, nu este posibil să devii practicant al disciplinei spirituale dacă o persoană mănâncă prea mult sau prea puțin, doarme prea mult sau prea puțin.

Explicație: Acest vers învață despre moderație și echilibru în viață, care sunt esențiale pentru practicarea cu succes a disciplinei spirituale. Krishna indică faptul că prea mult sau prea puțin mâncat, dormit sau stat treaz poate împiedica practica disciplinei spirituale. O viață echilibrată este o condiție esențială pentru a atinge progresul spiritual. Prea mult sau prea puțin mâncat, dormit sau stat treaz poate împiedica practica disciplinei spirituale. Moderația în mâncare este importantă. Prea mult mâncat poate crea obstacole în calea clarității mentale, în timp ce prea puțin mâncat poate slăbi corpul și poate crea obstacole fizice în calea contemplării. Prea mult dormit poate provoca lene și toropeală spirituală, în timp ce prea puțin dormit poate provoca epuizare fizică și mentală. Un program de somn echilibrat asigură echilibrul corpului și al minții, care este esențial pentru practicarea disciplinei spirituale.

6-17

Cel care este moderat în obiceiurile sale de mâncare, somn, muncă și odihnă poate reduce toate suferințele materiale prin practicarea sistemului disciplinei spirituale.

Explicație: În acest vers, Krishna explică faptul că moderația și echilibrul în toate domeniile vieții sunt esențiale pentru ca disciplina spirituală să devină un mijloc de distrugere a suferinței. Echilibrul dintre mâncare, odihnă, activități și somn este important pentru a menține echilibrul atât fizic, cât și mental, ceea ce ajută la atingerea păcii interioare. • Moderație în mâncare și odihnă – practicantul disciplinei spirituale respectă moderația în mâncare și în activitățile zilnice. Mâncatul în exces sau insuficient, precum și activitățile excesive pot interfera cu progresul spiritual al unei persoane și pot provoca suferințe fizice și mentale. • Moderație în acțiuni și eforturi – practicantul disciplinei spirituale arată moderație și în acțiuni și eforturi. Prea mult efort sau muncă fără odihnă poate provoca epuizare, dar prea puține eforturi pot duce la lene și la un progres neatins. • Moderație în somn și veghe – practicantul disciplinei spirituale echilibrează somnul și veghea. Prea mult somn provoacă lene și lipsă de energie, în timp ce prea puțin somn provoacă epuizare fizică și mentală. Un regim de somn echilibrat ajută la menținerea clarității spirituale. Acest vers subliniază faptul că numai dacă o persoană menține moderația și echilibrul în viața de zi cu zi, disciplina spirituală devine un mijloc care duce la eliberarea de suferință și pace spirituală. Această fericire este temporară și iluzorie și duce la suferință și atașament față de lumea materială.

6-18

Când practicantul disciplinei spirituale, prin practica disciplinei spirituale, controlează activitatea minții sale, atinge o stare transcendentală, liberă de toate dorințele materiale, atunci se spune că s-a stabilit ferm în disciplina spirituală.

Explicație: Acest vers învață că practica disciplinei spirituale își atinge perfecțiunea atunci când o persoană și-a controlat mintea, concentrând-o asupra sinelui interior și eliberându-se de dorințele lumești. Numai atunci disciplina spirituală devine un mijloc eficient care ajută la atingerea creșterii spirituale și a păcii interioare. O astfel de persoană s-a stabilit ferm în disciplina spirituală.

6-19

Așa cum o lampă nu se mișcă într-un loc ferit de vânt, tot așa practicantul disciplinei spirituale, al cărui minte este controlată, rămâne mereu ferm în meditația sa asupra sufletului transcendental.

Explicație: Acest verset ne învață că pentru a atinge stabilitatea spirituală, o persoană trebuie să practice controlul minții și să se dedice practicii constante a disciplinei spirituale. Atunci când mintea este controlată, o persoană este capabilă să trăiască în pace și să-și mențină echilibrul interior, în ciuda perturbărilor sau provocărilor externe.

6-20

În acea stare numită transă sau pace deplină, când mintea unei persoane, prin practicarea disciplinei spirituale, se eliberează complet de activitatea mentală materială, persoana este capabilă să se vadă cu o minte curată și să găsească bucurie în sine.

Explicație: Acest verset descrie starea atinsă ca rezultat al practicii spirituale, numită transă sau pace deplină. În această stare, mintea este complet eliberată de influența și activitatea materială. Persoana este capabilă să-și vadă adevăratul sine cu o minte curată, neperturbată și găsește în sine o bucurie interioară profundă.

6-21

În această stare de bucurie, persoana se află într-o fericire transcendentală nemăsurată, atinsă prin simțuri transcendentale. Odată stabilită în această stare, persoana nu se va abate niciodată de la adevăr,

Explicație: Acest verset continuă descrierea stării menționate anterior, subliniind că aceasta oferă o fericire transcendentală nemăsurată, care poate fi atinsă prin simțuri spirituale, nu materiale. O persoană care s-a stabilit în această stare nu se va abate niciodată de la adevăr, deoarece l-a experimentat direct.

6-22

și, odată ce a atins-o, înțelege că nu există nimic mai bun decât aceasta. Într-o astfel de stare, o persoană nu se clatină niciodată, chiar și în cele mai mari greutăți.

Explicație: Acest verset spune că, odată ce a atins această stare de unitate spirituală, persoana înțelege că nu există nimic mai bun decât aceasta. Această realizare îi oferă o putere și stabilitate interioară, care îi permite să rămână neclintită chiar și în fața celor mai mari dificultăți.

6-23

Într-adevăr, aceasta este adevărata libertate de toate suferințele care apar din contactul cu materia.

Explicație: Acest verset încheie gândul versetului anterior, confirmând că starea descrisă este o adevărată libertate de toate suferințele care apar din contactul cu lumea materială. Este starea de eliberare spirituală.

6-24

Această disciplină spirituală trebuie practicată cu strictețe, cu hotărâre și credință, fără a se abate de la această cale. Renunțând la toate dorințele materiale fără excepție, care apar din capricii ale minții, și astfel, cu ajutorul minții, controlând toate simțurile din toate părțile.

Explicație: În acest verset, Krishna explică cum să practice disciplina spirituală, renunțând la dorințele care apar din speculațiile și atașamentele minții. Pentru a atinge perfecțiunea spirituală, o persoană trebuie să-și controleze simțurile și dorințele, care interferează cu calea spirituală. • Renunțarea la dorințe – practicantul disciplinei spirituale trebuie să renunțe la toate dorințele care apar în minte. Aceste dorințe sunt adesea superficiale și legate de plăcerile lumești sau de atașamente, care pot distrage atenția de la calea disciplinei spirituale. Dorințele trebuie abandonate complet, fără reziduuri, pentru ca persoana să poată menține pacea minții. • Puterea minții – o persoană trebuie să folosească puterea minții sale pentru a controla complet simțurile și a preveni ca acestea să o îndepărteze de scopul spiritual. Puterea minții trebuie folosită pentru a controla simțurile și a le împiedica să se îndepărteze de scopul spiritual. • Controlul complet al simțurilor – aici se indică faptul că simțurile trebuie controlate complet, nu doar parțial. Astfel, se subliniază controlul complet și stăpânirea de sine în toate aspectele. Aceasta înseamnă că practicantul este capabil să-și mențină concentrarea și echilibrul, chiar dacă este influențat de diverse obiecte senzoriale din exterior.

6-25

Treptat, cu o înțelegere susținută de hotărâre, o persoană trebuie să-și controleze mintea, îndreptată spre suflet și fără să se gândească la altceva.

Explicație: În acest verset, Krishna oferă instrucțiuni despre cum să atingă treptat profunzimea meditației și controlul minții, care sunt necesare pentru a înțelege adevărata sa natură. El subliniază că disciplina spirituală este un proces îndelungat și răbdător, care necesită perseverență și înțelepciune. • Controlul treptat al minții – mintea nu poate fi controlată imediat, de aceea este important să se abordeze treptat. Cu răbdare și perseverență, o persoană trebuie să învețe să-și ghideze treptat mintea pentru a atinge pacea și liniștea. • Înțelegere și hotărâre – Krishna indică faptul că controlul minții necesită atât înțelepciune, cât și hotărâre. Înțelepciunea ajută la înțelegerea naturii minții și la distingerea gândurilor trecătoare de natura neschimbătoare a sufletului, în timp ce hotărârea ajută la depășirea rezistenței și a tulburărilor minții care pot apărea pe parcurs. • Îndreptarea minții spre suflet – practicantul trebuie să-și îndrepte mintea către adevărata sa natură – sufletul. Această orientare către ființa interioară ajută la eliberarea de atașamentul față de obiectele externe și de experiențele minții, permițând concentrarea deplină asupra sufletului său. În timpul meditației, mintea trebuie abținută de la orice gânduri sau griji lumești. • Să nu se gândească la altceva – în timpul meditației, mintea trebuie abținută de la orice gânduri sau griji lumești. Tăcerea minții permite conștientizarea păcii interioare și îl apropie pe practicant de adevărata sa ființă.

6-26

Ori de câte ori mintea neliniștită și instabilă rătăcește, de acolo trebuie readusă și controlată, îndreptând-o spre suflet.

Explicație: În acest verset, Krishna se referă la controlul minții ca o parte esențială a practicii disciplinei spirituale. Mintea este neliniștită și instabilă, adesea rătăcind către obiecte sau gânduri externe, dar o persoană trebuie să fie hotărâtă să readucă mintea înapoi la ființa interioară și să o controleze. • Mintea neliniștită rătăcește – mintea, prin natura ei, este neliniștită și instabilă, rătăcind adesea de la un obiect la altul, de la un gând la altul. Această neliniște creează dificultăți în concentrare și în practica spirituală. • De acolo să o readucă – practicantul disciplinei spirituale este responsabil de readucerea repetată a minții din locurile în care rătăcește. Aceasta este o practică continuă – de fiecare dată când mintea se abate, trebuie readusă înapoi. • Îndreptarea minții spre suflet – Mintea trebuie îndreptată spre suflet, spre ființa interioară, deoarece acesta este drumul spre pacea spirituală și autocunoaștere. Controlul minții este esențial pentru a menține concentrarea pe calea spirituală și pentru a deveni conștient de adevăratul sine.

6-27

Practicantului disciplinei spirituale, a cărui minte este îndreptată spre Mine, cu siguranță îi vine fericirea supremă. El s-a ridicat deasupra calității pasiunii, își conștientizează unitatea cu Divinul și, astfel, toate consecințele sale păcătoase au dispărut.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie starea atinsă de un practicant al disciplinei spirituale, când mintea lui este liniștită și este liber de pasiuni. În această stare, el atinge fericirea supremă și devine una cu realitatea Divină. • Minte liniștită – atunci când practicantul disciplinei spirituale și-a liniștit complet mintea și s-a eliberat de agitația minții și de tulburările lumești, el atinge o pace interioară profundă. O minte liniștită este principala condiție prealabilă pentru a putea experimenta fericirea spirituală supremă. • Atinge fericirea supremă – fericirea supremă aici înseamnă fericirea spirituală care provine din pacea interioară și echilibrul minții. Practicantul disciplinei spirituale, care este liber de pasiuni, simte această fericire spirituală supremă, care nu este legată de plăcerile lumești sau de dorințele materiale. • Liber de pasiuni – pasiunile sunt cele care provoacă neliniște, dorințe și neînțelegeri. Un practicant al disciplinei spirituale care este liber de pasiuni este capabil să mențină pacea spirituală și să devină stabil în conștiința sa. El s-a eliberat de calitățile materiale ale pasiunilor, care îl fac pe om să caute constant stimuli externi. • Unit cu Divinul – când un practicant al disciplinei spirituale este curat și liber de păcate, el devine una cu conștiința Divină. În această stare, practicantul disciplinei spirituale este liber de suferință și trăiește în unitate cu realitatea Divină. • Curat și necontaminat – practicantul disciplinei spirituale este curat, deoarece s-a eliberat de păcate și de contaminarea asociată cu viața lumească. Această curățenie îi permite să trăiască în plenitudine spirituală și în armonie cu Divinul.

6-28

În acest fel, practicantul disciplinei spirituale, conectându-se constant cu sufletul și curățat de toate păcatele, atinge fericirea supremă oferită de unitatea cu conștiința Divină.

Explicație: Acest verset descrie modul în care un practicant al disciplinei spirituale, care practică în mod constant disciplina spirituală și s-a curățat de toate păcatele, atinge fericirea spirituală supremă, deoarece este în contact cu conștiința Divină. Această unitate spirituală cu Divinul oferă o satisfacție profundă și pace interioară. În această stare, o persoană atinge fericirea supremă, fiind în contact cu conștiința Divină. • Conectându-se constant cu sufletul – practicantul disciplinei spirituale este conectat constant cu sufletul său, ceea ce înseamnă că se concentrează continuu asupra conștiinței interioare. Această practică continuă asigură echilibrul spiritual și pacea interioară. • Curățat de toate păcatele – prin practicarea disciplinei spirituale, el devine curățat de păcate și de contaminarea lumească. Mintea și sufletul său sunt libere de acțiune și de consecințele negative care împiedică dezvoltarea spirituală. • În contact cu Divinul – acest contact înseamnă unitate cu conștiința Divină, care duce la perfecțiunea spirituală. • Experimentează fericirea supremă – Când un practicant al disciplinei spirituale este în contact cu conștiința Divină, el experimentează fericirea supremă, care este o stare de satisfacție spirituală și pace interioară. Această fericire nu depinde de circumstanțele externe, ci este pace interioară și împlinire spirituală.

6-29

Un practicant autentic al disciplinei spirituale se vede pe sine în toate ființele și toate ființele în sine. Într-adevăr, o persoană auto-realizată Mă vede pe Mine, același Domn Suprem, pretutindeni.

Explicație: Acest verset ne învață că, atingând cel mai înalt nivel al disciplinei spirituale, o persoană vede unitatea dintre toate organismele vii și nu discriminează pe nimeni pe baza criteriilor lumești. Disciplina spirituală duce la o înțelegere profundă că toți suntem conectați într-o Conștiință Divină unică, ceea ce duce la pace, egalitate și armonie între toate ființele.

6-30

Cel care Mă vede pretutindeni și vede totul în Mine, pentru acela Eu nu dispar niciodată, și nici el nu dispare pentru Mine.

Explicație: În acest verset, Krishna explică scopul principal al practicii disciplinei spirituale – unitatea cu Divinul. Cel care este capabil să-L vadă pe Krishna cel Divin pretutindeni și înțelege că totul există în Conștiința Divină, atinge unitatea completă cu Dumnezeu. Această unitate face ca persoana să fie inseparabilă de Dumnezeu, iar Dumnezeu niciodată nu o părăsește. • Mă vede pretutindeni – cel care a atins conștiința spirituală, vede prezența Divină pretutindeni și în toate ființele. El înțelege că Dumnezeu este pretutindeni și vede că fiecare ființă vie și fiecare eveniment din viață este legat de Divin. • Și vede totul în Mine – cel care înțelege că tot ce există este o parte a Conștiinței Divine. Totul este creat de Dumnezeu și se află în prezența Sa, iar energia Divină este baza tuturor. Prin urmare, el Îl vede pe Dumnezeu în tot ceea ce-l înconjoară. • Eu nu dispar niciodată pentru el – Krishna spune că, dacă o persoană vede Divinul pretutindeni, Dumnezeu nu va dispărea niciodată pentru el. Persoana nu-și pierde niciodată legătura cu Divinul, deoarece conștiința sa este complet unită cu Dumnezeu. • Și el nu dispare niciodată pentru Mine – în același mod, Krishna afirmă că nici practicantul disciplinei spirituale nu dispare pentru Dumnezeu. Când o persoană a atins unitatea spirituală cu Divinul, ea devine o parte inseparabilă din Dumnezeu și nu este niciodată părăsită sau uitată. Acest verset descrie cel mai înalt nivel de unitate spirituală, în care o persoană vede Divinul pretutindeni și înțelege că totul există în Conștiința Divină. Practicantul disciplinei spirituale și Dumnezeu devin inseparabili, iar între ei există o unitate eternă.

6-31

Practicantul disciplinei spirituale care Mă venerează ca Sufletul Suprem care sălășluiește în inima fiecăruia și își dă seama că Eu sunt una cu toți, rămâne mereu în Mine, indiferent de circumstanțele sale exterioare.

Explicație: În acest verset, Krishna ne învață că o persoană care înțelege prezența Divină în toate ființele și practică unitatea cu această conștiință, este întotdeauna unită cu Dumnezeu. Această unitate nu depinde de circumstanțele sau situațiile externe, deoarece este o înțelegere interioară profundă a unității tuturor ființelor. • Prezența divină în toate ființele – practicantul disciplinei spirituale vede că Divinul (Krishna, Conștiința Divină) este prezent în toate ființele. Aceasta înseamnă să fii conștient că în fiecare creatură vie există o scânteie a sufletului care face parte din Conștiința Divină. Această viziune dezvoltă respect și compasiune pentru toate ființele, deoarece persoana își dă seama că toate ființele vii sunt interconectate în unitatea Divină. • Practicarea unității cu Dumnezeu – aici practicantul disciplinei spirituale nu numai că este conștient de Divinul de pretutindeni, ci și practică unitatea cu această conștiință, căutând unitatea cu Krishna. Aceasta înseamnă să trăiești în conformitate cu principiile Divine și să ai încredere deplină în Dumnezeu. Această unitate este interioară și nu depinde de circumstanțele sau locul extern. • Independența de circumstanțele externe – acest stadiu de unitate nu este afectat de situațiile din lumea exterioară. Indiferent de circumstanțele sau dificultățile pe care le are practicantul disciplinei spirituale, el rămâne unit cu Divinul, deoarece această unitate este interioară și indestructibilă. • Stadiul de unitate cu Mine – când o persoană experimentează această unitate cu Dumnezeu, ea fuzionează cu conștiința Divină și trăiește în armonie cu toate ființele, menținând pacea și echilibrul. Aceasta este scopul disciplinei spirituale, care permite experimentarea unei conexiuni constante cu Dumnezeu și împlinirea interioară.

6-32

Cel care vede toate ființele în mod egal, percepuându-le bucuria și suferința la fel ca pe ale sale, este considerat cel mai înalt practicant al disciplinei spirituale, o, Arjuna.

Explicație: În acest verset, Krishna explică cea mai înaltă realizare a disciplinei spirituale – o viziune compasională și egală asupra tuturor ființelor vii. O astfel de atitudine necesită înțelegere și empatie, percepând suferința și bucuria tuturor ființelor vii ca fiind ale sale. Acesta este un stadiu de compasiune și egalitate care duce la împlinirea spirituală. Această înțelegere îl ajută pe Arjuna să se elibereze de egoism și să simtă o unitate profundă cu tot ceea ce există, deoarece este conștient de prezența lui Krishna în toate. • Atitudine compasională și egală – cel mai înalt practicant al disciplinei spirituale este capabil să simtă suferința și bucuria altor ființe ca fiind ale sale. Această viziune permite depășirea diferențelor create de ego și oferă o adevărată empatie și compasiune, care promovează armonia cu tot ce este viu. • Compararea cu sine – o persoană trebuie să vadă alte ființe așa cum se vede pe sine. Aceasta înseamnă să fii conștient că toate ființele doresc fericire și doresc să evite suferința, la fel ca el însuși. Această înțelegere creează o atitudine egală față de toți, fiind conștient de dorința comună de fericire și libertate de suferință. • Perfecțiunea disciplinei spirituale supreme – Krishna subliniază că o astfel de conștiință egală și compasională este cea mai înaltă realizare a practicantului disciplinei spirituale. Numai atunci când o persoană este capabilă să-i vadă pe toți ca egali și să le experimenteze bucuria și suferința ca pe ale sale, atinge o unitate adevărată cu Divinul. • Trecerea de la egoism la unitate – acest stadiu duce la eliberarea interioară de ego și oferă persoanei o pace și un echilibru interior profund. O astfel de atitudine promovează o înțelegere mai profundă a vieții și unitatea spirituală cu toată creația.

6-33

Arjuna a spus: O, Madhusūdana, sistemul disciplinei spirituale pe care l-ai descris, mi se pare nepractic și insuportabil, deoarece mintea este neliniștită și instabilă.

Explicație: În acest verset, Arjuna își dezvăluie îndoiala cu privire la dificultatea practicării disciplinei spirituale, subliniind în special neliniștea minții. El indică faptul că mintea este instabilă și imprevizibilă, motiv pentru care calea disciplinei spirituale i se pare dificil de realizat. Arjuna i se adresează lui Krishna ca Madhusūdana, care este un nume al lui Krishna, indicând capacitatea Sa de a depăși dificultățile.

6-34

Căci mintea este neliniștită, puternică, încăpățânată și foarte greu de stăpânit, o, Krishna. Mi se pare că este mai greu să o stăpânesc decât să opresc vântul.

Explicație: În acest verset, Arjuna continuă să-și expună îndoielile cu privire la controlul minții. El descrie trăsăturile minții care o fac atât de greu de stăpânit și compară acest proces cu stăpânirea vântului, care pare aproape imposibil.

6-35

Domnul Krishna a spus: O, fiul puternic al lui Kuntī, fără îndoială, este foarte greu să stăpânești mintea neliniștită, totuși, cu practică neîncetată și detașare, acest lucru este realizabil.

Explicație: În acest verset, Krishna răspunde la preocupările lui Arjuna cu privire la controlul minții, fiind de acord că mintea este greu de stăpânit, dar el indică două principii importante care ajută la stăpânirea minții – practica și renunțarea. • Mintea este greu de stăpânit și neliniștită – Krishna recunoaște că mintea este neliniștită, se schimbă constant, rătăcește și se abate de la concentrare. Stăpânirea ei este o sarcină complexă și necesită multă disciplină și putere. • Fără îndoială – Krishna subliniază că nu există nicio îndoială că mintea este foarte greu de controlat, fiind de acord cu Arjuna că aceasta este o mare provocare pe calea spirituală. • Cu practică – Krishna indică faptul că stăpânirea minții este posibilă datorită practicii constante. Meditația regulată și practica disciplinei spirituale ajută la calmarea minții și la controlarea acesteia. Practica este principalul mijloc de a atinge disciplina minții. • Cu renunțare – pe lângă practică, renunțarea sau detașarea de lucrurile materiale și de dorințele lumești ajută și la controlul minții. Renunțarea la dorința de rezultate materiale și la atașamente reduce neliniștea minții și permite concentrarea pe spiritual.

6-36

Pentru cel a cărui minte este necontrolată, auto-realizarea este o sarcină dificilă. Dar cel care și-a stăpânit mintea și se străduiește cu mijloace adecvate, cu siguranță va avea succes. Aceasta este părerea Mea.

Explicație: În acest verset, Krishna indică faptul că stăpânirea minții este o condiție prealabilă esențială pentru atingerea perfecțiunii disciplinei spirituale. El explică faptul că fără controlul minții, disciplina spirituală este greu de atins, dar cu o minte stăpânită și cu o străduință neîncetată, calea disciplinei spirituale devine posibilă. • Minte nestăpânită – Krishna explică că, dacă mintea nu este stăpânită, aceasta împiedică practicarea disciplinei spirituale și o face aproape imposibilă. O minte nestăpânită este neliniștită, rătăcește de la un obiect la altul și, prin urmare, o persoană nu este capabilă să atingă concentrarea sau pacea interioară. • Disciplina spirituală este greu de atins – dacă mintea este neliniștită, practica disciplinei spirituale devine dificilă, deoarece persoanei îi lipsește concentrarea și echilibrul interior necesare pentru a atinge cel mai înalt stadiu al disciplinei spirituale – unitatea cu Divinul. • Cu mintea stăpânită – când mintea este stăpânită, o persoană este capabilă să se concentreze asupra practicii spirituale și să controleze dorințele și emoțiile. O minte stăpânită permite persoanei să experimenteze o meditație mai profundă și să atingă conștiința spirituală. • Cu străduință neîncetată – pe lângă stăpânirea minții, este necesară o străduință și o disciplină neîncetată. Disciplina spirituală necesită practică regulată și răbdare pentru a atinge creșterea spirituală. • Folosind mijloacele corecte – pentru a atinge cel mai înalt stadiu al disciplinei spirituale, este necesar să se folosească mijloacele corecte, cum ar fi practica, disciplina și renunțarea la atașamentele lumești. Mijloacele alese corect duc la stăpânirea minții și la pacea interioară.

6-37

Arjuna a întrebat: O, Krishna, ce soartă așteaptă practicantul disciplinei spirituale care începe această cale cu credință, dar mai târziu, din cauza dorințelor lumești, nu reușește să o termine și nu atinge perfecțiunea disciplinei spirituale?

Explicație: Acest verset exprimă îndoielile lui Arjuna și întreabă dacă există vreun beneficiu pentru o persoană care nu-și termină calea spirituală în practicarea disciplinei spirituale.

6-38

O, puternice Krishna, oare o persoană care s-a abătut de la calea transcendentală nu pierde atât succesele spirituale, cât și cele materiale și nu piere ca un nor împrăștiat, negăsind adăpost în nicio stare?

Explicație: Acest verset dezvăluie îndoielile lui Arjuna cu privire la faptul dacă o persoană care se abate de la calea disciplinei spirituale poate pierde atât realizările materiale, cât și cele spirituale, rămânând fără direcție și confuză.

6-39

Aceste îndoieli ale mele, o, Kṛṣṇa, ești demn să le risipești pe deplin. Nimeni altcineva nu poate înlătura aceste îndoieli în afară de Tine.

Explicație: În acest verset, Arjuna îl roagă pe Kṛṣṇa să-i risipească îndoielile despre calea disciplinei spirituale și despre soarta persoanei care se abate de la disciplina spirituală. El recunoaște că numai Kṛṣṇa, care este Conștiința Divină, este capabil să-i risipească pe deplin îndoielile, deoarece nimeni altcineva nu are o astfel de cunoaștere și înțelepciune.

6-40

Cel Preaînalt Domn a spus: O, Pārtha, cel care practică disciplina spirituală, care face acțiuni binevoitoare, nu piere nici în această lume, nici în lumea spirituală. Cel care face bine, Prietenul Meu, nu este niciodată înfrânt de rău.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa îl liniștește pe Arjuna, explicând că o persoană care s-a străduit pe calea spirituală nu-și pierde niciodată progresul spiritual. Nici în această lume, nici în cea următoare, o persoană care practică disciplina spirituală și face bine nu experimentează pierderea sau eșecul.

6-41

Practicantul disciplinei spirituale, care s-a abătut de la cale, după mulți ani pe care îi petrece pe planetele celor virtuoși, se naște într-o familie de oameni pioși sau bogați.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa explică ce se întâmplă cu cei care se abat de la calea disciplinei spirituale, dar sunt totuși pioși și avansați spiritual. O astfel de persoană, după moarte, are ocazia să trăiască în lumile oamenilor pioși, dar apoi se întoarce pe Pământ, născându-se într-o familie de oameni puri și nobili, pentru a-și continua calea spirituală. Aceasta înseamnă că cunoașterea spirituală și slujirea pură a lui Dumnezeu sunt calea către adevărata eliberare, care depășește simplele principii și ritualuri etice, iar această slujire include iubire, supunere și încredere deplină în Dumnezeu. • Atinge lumile oamenilor pioși – o persoană care s-a abătut de la calea disciplinei spirituale, dar își păstrează pietatea, are ocazia să trăiască în lumi locuite de cei care fac fapte bune și au calități divine. • Trăind ani îndelungați – această persoană trăiește în aceste lumi pioase mulți ani, obținând odihnă și progres spiritual înainte de a se întoarce pe Pământ pentru a-și continua calea către eliberare. • Născându-se într-o familie de oameni puri și nobili – când această persoană se întoarce pe Pământ, ea se naște într-o familie pură și nobilă, care oferă un mediu favorabil pentru creșterea spirituală viitoare. O familie pură și nobilă oferă baze morale și sprijin material pentru ca o persoană să se poată perfecționa. • Abătut de la disciplina spirituală – Se referă la o persoană care nu a îndeplinit complet practica disciplinei spirituale, dar ale cărei fapte bune și pietate îi asigură noi oportunități de a continua calea spirituală în viața următoare. Acest verset ne învață că progresul spiritual nu se pierde niciodată. Chiar dacă o persoană nu își îndeplinește complet practica disciplinei spirituale, eforturile sale spirituale vor fi răsplătite în viața următoare, oferindu-i condiții favorabile pentru o creștere ulterioară. Acest lucru ne face să înțelegem că calea spirituală este continuă și continuă chiar și după această viață.

6-42

Sau se naște într-o familie de practicanți ai disciplinei spirituale, care posedă o mare înțelepciune. Într-adevăr, o astfel de naștere în această lume este foarte rară.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa explică faptul că o persoană care s-a abătut de la calea disciplinei spirituale se poate naște într-o familie de practicanți ai disciplinei spirituale înțelepți și conștienți spiritual. O astfel de naștere este o binecuvântare specială, deoarece oferă cele mai favorabile condiții pentru ca o persoană să-și poată continua calea spirituală. Nașterea într-o astfel de familie este o oportunitate foarte rară și valoroasă. • Sau se naște într-o familie de practicanți înțelepți ai disciplinei spirituale – Kṛṣṇa indică faptul că o astfel de persoană se poate naște într-o familie de practicanți ai disciplinei spirituale, unde părinții sunt înțelepți, dezvoltați spiritual și cunosc calea disciplinei spirituale. Un astfel de mediu oferă inspirație și sprijin pentru ca o persoană să-și poată continua calea spirituală. • Într-o familie de oameni înțelepți și conștienți – acest lucru indică faptul că în această familie există înțelepciune și înțelegere spirituală, care ajută persoana să-și dezvolte abilitățile spirituale și valorile superioare. Este un mediu deosebit de favorabil care promovează creșterea spirituală. • O astfel de naștere este foarte rară – Kṛṣṇa explică faptul că o astfel de naștere este foarte rară și este o mare binecuvântare, deoarece nașterea într-o familie dezvoltată spiritual oferă o oportunitate unică de a progresa mai rapid pe calea spirituală. Acest verset subliniază că, dacă o persoană se abate de la calea disciplinei spirituale, i se poate oferi o altă oportunitate de a renaște într-o familie cu idealuri spirituale înalte. Un astfel de mediu oferă inspirație și sprijin pentru ca o persoană să-și poată continua calea spirituală.

6-43

O, fiu al dinastiei Kuru, renăscând într-o astfel de familie, el restabilește conștiința divină din viața sa anterioară și se străduiește din nou să obțină succesul pentru a atinge eliberarea completă.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa explică faptul că, dacă o persoană se naște într-o familie dezvoltată spiritual, el restabilește legătura cu cunoștințele și practica disciplinei spirituale dobândite în viața anterioară. Acest lucru îi permite să continue calea către perfecțiunea spirituală, fără a o lua de la capăt. O astfel de persoană se străduiește din nou să atingă cea mai înaltă perfecțiune spirituală. • Unirea minții cu viața anterioară – o persoană care renaște într-o familie dezvoltată spiritual restabilește legătura cu viața anterioară, dobândind înțelepciunea și cunoștințele pe care le-a dobândit în viața anterioară. El are deja cunoștințe și maturitate spirituală, ceea ce favorizează un progres rapid. • Se străduiește din nou să atingă perfecțiunea – această persoană se străduiește din nou să atingă perfecțiunea spirituală, continuând calea pe care a început-o anterior. El se străduiește să atingă eliberarea și practica completă a disciplinei spirituale, continuând să acumuleze cunoștințe spirituale. • O, Kurunandana – Kṛṣṇa i se adresează lui Arjuna ca Kurunandana, indicând apartenența sa la dinastia Kuru și responsabilitatea istorică de a fi lider și ghid spiritual.

6-44

Datorită conștiinței divine a vieții anterioare, el este atras involuntar către principiile disciplinei spirituale. Un astfel de practicant curios al disciplinei spirituale, care se străduiește să cunoască calea Conștiinței Divine, se ridică întotdeauna deasupra ritualurilor Vedelor.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa explică faptul că o persoană care a practicat disciplina spirituală în viața anterioară, chiar și involuntar, este atrasă înapoi pe calea disciplinei spirituale și în viața următoare. Practica din viața anterioară oferă o bază care face ca această atracție să fie naturală și automată. Chiar dacă o persoană dorește doar să cunoască disciplina spirituală, ea se ridică deasupra nivelului ritualurilor Vedelor și se apropie de o înțelegere spirituală superioară. • Cu practica vieții anterioare – această referire este la practica spirituală din viața anterioară. Disciplina spirituală și alte eforturi spirituale nu sunt uitate, ele continuă să influențeze viețile următoare, facilitând direcționarea unei persoane către calea disciplinei spirituale. • Este atras involuntar – o persoană care a practicat disciplina spirituală în viața anterioară este atrasă automat și inconștient înapoi la calea disciplinei spirituale și în viața următoare. Chiar dacă nu intenționează în mod conștient, sufletul său tânjește după creștere spirituală. • Chiar dacă ar dori doar să cunoască disciplina spirituală – chiar dacă o persoană nu este complet dedicată practicii disciplinei spirituale, dar manifestă doar interesul de a cunoaște disciplina spirituală, curiozitatea și dorința sa de înțelegere spirituală îi permit să progreseze pe calea disciplinei spirituale. • Depășește ritualurile Vedelor – o astfel de persoană se ridică deasupra nivelului ritualurilor Vedelor, care sunt ritualuri externe și acțiuni formale. El atinge un nivel superior de înțelegere spirituală care transcende ritualurile și duce la o conștiință și o înțelegere spirituală mai profundă.

6-45

Și când practicantul disciplinei spirituale se străduiește cu toată seriozitatea să se perfecționeze în continuare, eliberându-se de toate impuritățile, atunci, în cele din urmă, după multe, multe nașteri de practică a disciplinei spirituale, el atinge scopul suprem.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa explică faptul că practicantul disciplinei spirituale, care se străduiește neîncetat și se purifică de păcate, continuându-și practica spirituală în mai multe nașteri, atinge în cele din urmă scopul suprem – eliberarea și unitatea cu Divinul. • Străduindu-se neîncetat – practicantul disciplinei spirituale, care practică neîncetat și cu fervoare disciplina spirituală, în ciuda dificultăților și provocărilor, își continuă calea către perfecțiunea spirituală. Străduința și disciplina sunt esențiale în acest proces. • Purificat de toate păcatele – prin practică neîncetată, practicantul disciplinei spirituale se purifică de toate păcatele și impuritățile care îi blochează creșterea spirituală. Prin purificarea minții și a inimii, el devine pur și puternic spiritual. • Se perfecționează după multe nașteri – perfecțiunea spirituală este adesea atinsă după mai multe nașteri. Practicantul disciplinei spirituale, care își continuă calea spirituală de-a lungul mai multor vieți, se perfecționează treptat până când atinge perfecțiunea. • Atinge scopul suprem – când practicantul disciplinei spirituale s-a perfecționat, el atinge scopul suprem, care este eliberarea de existența materială și unitatea cu Divinul. Acesta este scopul final al disciplinei spirituale.

6-46

Practicantul disciplinei spirituale este superior ascetului, empiricului și făptuitorului de acțiuni fructuoase. Prin urmare, o, Arjuna, în toate circumstanțele, fii un practicant al disciplinei spirituale!

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa explică faptul că practicantul disciplinei spirituale, adică persoana care practică disciplina spirituală și contemplația, este mai presus de asceți, savanți și făptuitori. Practica disciplinei spirituale este calea care duce la cea mai înaltă perfecțiune spirituală, deoarece combină cunoștințele, acțiunile și disciplina spirituală. • Practicantul disciplinei spirituale este mai presus de practicantul ascetic – Asceții, care practică o asceză strictă și auto-restricționare, sunt vrednici de respect, dar practicantul disciplinei spirituale este mai presus, deoarece nu numai că se restricționează, ci își și armonizează mintea cu Conștiința Divină. • Practicantul disciplinei spirituale este mai presus de cel înzestrat cu cunoștințe – oamenii care au cunoștințe teoretice despre chestiuni spirituale sunt admirabili, dar practicantul disciplinei spirituale este mai presus, deoarece aplică aceste cunoștințe în practică, atingând experiență directă prin contemplație și disciplina spirituală. • Practicantul disciplinei spirituale este mai presus de cei care fac acțiuni – făptuitorii, care fac acțiuni altruiste, sunt vrednici de respect, dar practicantul disciplinei spirituale este mai presus, deoarece nu doar lucrează, ci se și dezvoltă spiritual și se dedică lui Dumnezeu, unind acțiunea și contemplația. • Prin urmare, devino un practicant al disciplinei spirituale – Kṛṣṇa îl îndeamnă pe Arjuna să devină un practicant al disciplinei spirituale, deoarece aceasta este cea mai înaltă cale către creșterea spirituală și eliberare. El indică faptul că calea disciplinei spirituale este cea care duce la unitatea deplină cu Divinul.

6-47

Și dintre toți practicanții disciplinei spirituale, cel care rămâne mereu în Mine cu mare credință, se gândește la Mine în sine și Îmi slujește cu iubire transcendentală, este cel mai strâns unit cu Mine și este cel mai înalt dintre toți – aceasta este opinia Mea.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa încheie descrierea disciplinei spirituale, indicând că, dintre toți practicanții disciplinei spirituale, cel care Îl venerează cu credință deplină și își îndreaptă mintea și sufletul către Divin este cel mai înalt. Un astfel de practicant al disciplinei spirituale nu practică doar contemplația și disciplina minții, ci se dedică și Divinului cu credință deplină. • Dintre toți practicanții disciplinei spirituale – Kṛṣṇa indică faptul că, deși există multe tipuri diferite de practicanți ai disciplinei spirituale, cei care se angajează în disciplina spirituală a cunoașterii, disciplina spirituală a acțiunii și disciplina spirituală a contemplației, cel mai înalt este cel care este îndreptat spre Divin și îl venerează cu credință deplină. • Cu mintea și sufletul îndreptate spre Mine – acest practicant al disciplinei spirituale este complet concentrat asupra lui Dumnezeu, atât cu mintea, cât și cu sinele interior. Sufletul său este îndreptat către Conștiința Divină, ceea ce îl face una cu Divinul. • Cu credință deplină – acest practicant al disciplinei spirituale nu doar practică disciplina spirituală, ci este și complet credincios lui Dumnezeu. Credința este fundamentul care îl ajută să rămână loial Căii Divine și să-și dedice viața adorării și slujirii lui Dumnezeu. • Mă venerează – un astfel de practicant al disciplinei spirituale este cel care îl venerează pe Dumnezeu cu devotament. El vede Divinul ca pe refugiul său și s-a dedicat complet slujirii lui Dumnezeu. • Cel mai înalt practicant al disciplinei spirituale – Kṛṣṇa spune că un astfel de practicant al disciplinei spirituale, care s-a dedicat complet lui Dumnezeu, este cel mai înalt dintre toți practicanții disciplinei spirituale. El a atins perfecțiunea, deoarece viața sa este una cu Conștiința Divină.