1-1

Dhritarashtra a spus: Pe câmpul dreptății, pe Kurukshetra, dorind să lupte, O, Sanjaya, ce fac fiii mei și fiii lui Pandu?

Explicație: Acest verset deschide Bhagavad Gita cu întrebarea regelui orb Dhritarashtra adresată consilierului său, Sanjaya. Dhritarashtra dorește să știe ce se întâmplă pe câmpul de luptă de la Kurukshetra, unde fiii săi (Kauravas) și nepoții săi (Pandavas) s-au adunat pentru luptă. Câmpul de la Kurukshetra este numit câmpul dreptății, deoarece este locul unde, în antichitate, s-au purtat multe bătălii importante care au determinat rezultatul dreptății și nedreptății.

1-2

Sanjaya a spus: Văzând armata Pandavas aliniată pentru luptă, regele Duryodhana s-a apropiat de profesorul său și a rostit aceste cuvinte.

Explicație: Sanjaya începe să relateze evenimentele de pe câmpul de luptă de la Kurukshetra. Duryodhana, liderul Kauravas și regele, vede că armata Pandavas este aliniată pentru luptă. Apoi, se apropie de profesorul său Drona - care era instructorul militar atât al Kauravas, cât și al Pandavas - pentru a discuta situația. Acest verset subliniază preocuparea lui Duryodhana și posibila sa neliniște că armata adversă este bine pregătită și aliniată. Apelul său la profesor indică dorința sa de a primi sfaturi sau instrucțiuni înainte de începerea bătăliei.

1-3

O, profesor, privește marea armată a Pandavas, aranjată cu atâta pricepere de discipolul tău talentat, fiul lui Drupada.

Explicație: Duryodhana se adresează lui Drona, amintindu-i că armata Pandavas este condusă de discipolul său, Dhrishtadyumna, fiul lui Drupada. Acesta este un punct important, deoarece Drupada, tatăl lui Dhrishtadyumna, era cel mai mare dușman al lui Drona. Duryodhana evidențiază acest fapt, probabil pentru a provoca o reacție emoțională din partea lui Drona sau pentru a sublinia că discipolul său acum luptă împotriva lui. Aceasta subliniază gândirea tactică a lui Duryodhana, încercarea sa de a agrava situația, precum și pregătirea lui Drona pentru a lupta cu fostul său discipol.

1-4

În această armată sunt mulți arcași eroici, egali în abilitățile de luptă cu Bhima și Arjuna; mari războinici precum Satyaki, Virata și Drupada.

Explicație: Duryodhana continuă să descrie cei mai importanți războinici din armata Pandavas. El îi evidențiază pe Satyaki, Virata și Drupada, care sunt toți curajoși și războinici excelenți, la fel ca Bhima și Arjuna. Yuyudhana este Satyaki. Acești războinici sunt considerați războinici excelenți, capabili să lupte cu mulți adversari simultan. Duryodhana indică probabil puterea acestor eroi pentru a arăta armatei sale poziția puternică a adversarilor și pentru a-i pregăti pentru lupta care urmează.

1-5

Împreună cu ei sunt războinici mari, curajoși și puternici precum Dhrishtaketu, Chekitana, Kashiraja, Purujit, Kuntibhoja și Shaibya.

Explicație: Duryodhana continuă să enumere războinicii distinși din armata Pandavas, toți cunoscuți pentru curajul și vitejia lor. Dhrishtaketu este regele statului Chedi, Chekitana este un alt erou, în timp ce Kashiraja, care reprezintă statul Kashi (Varanasi-ul modern), este evidențiat în mod special pentru vitejia sa. Purujit și Kuntibhoja sunt din dinastia Kunti, iar Shaibya este renumit pentru curajul și puterea sa. Acești războinici sunt remarcabili printre oameni, ceea ce indică excelența și capacitatea lor pe câmpul de luptă. Duryodhana subliniază măreția războinicilor adversi pentru a crea o impresie asupra puterii armatei Pandavas.

1-6

Acolo se află puternicul Yuddhamanyu și bravul Uttamauja, precum și fiul lui Subhadra și fiii lui Draupadi. Toți aceștia sunt războinici excelenți pe care de luptă.

Explicație: Duryodhana continuă să enumere eroii de partea Pandavas. Yuddhamanyu și Uttamauja sunt doi războinici excelenți din armata Pandavas, ambii distinși prin curajul și vitejia lor. Abhimanyu, care este fiul lui Subhadra și Arjuna, este un războinic tânăr, dar talentat. În plus, sunt menționați fiii lui Draupadi, care sunt și ei războinici excelenți. Toți acești războinici sunt descriși ca fiind războinici excelenți pe care de luptă, ceea ce indică capacitatea lor de a lupta cu mai mulți adversari simultan. Duryodhana indică puterea armatei Pandavas și războinicii excelenți care sunt gata să se confrunte cu Kauravas.

1-7

Dar, o, cel mai bun dintre cei născuți de două ori, află de dragul marilor noștri războinici despre cei care sunt deosebit de pricepuți în conducerea trupelor mele. Îți voi numi pe ei ca să știi.

Explicație: Duryodhana își îndreaptă acum atenția de la forțele Pandavas și se concentrează asupra liderilor distinși ai armatei sale. El se adresează lui Drona (cel mai bun dintre cei născuți de două ori), care este profesorul și comandantul lor militar, și începe să-l prezinte pe principalii războinici ai armatei Kauravas. Conform tradițiilor indiene, „cei născuți de două ori” sunt cei care aparțin primelor trei caste. Duryodhana dorește să sublinieze că și de partea lor sunt lideri importanți și puternici, capabili să se opună forței Pandavas. Acest verset dezvăluie gândirea tactică a lui Duryodhana și eforturile sale de a-și motiva tabăra, indicând puterea și importanța liderilor lor.

1-8

De partea ta sunt personalități precum tu însuți, Bhishma, Karna, Kripa, Ashvatthama, Vikarna și Bhurishrava.

Explicație: Duryodhana enumeră câțiva dintre cei mai importanți lideri ai armatei Kauravas, subliniind puterea și abilitățile lor deosebite pe câmpul de luptă. El se adresează mai întâi lui Drona, apoi îl menționează pe Bhishma, care este cel mai în vârstă războinic și comandantul șef al armatei lor. Karna, fratele vitreg al Pandavas, este cunoscut pentru marea sa vitejie și loialitate față de Duryodhana, în timp ce Kripa este renumit pentru invincibilitatea sa. Ashvatthama, fiul lui Drona, este un războinic puternic, iar Vikarna este unul dintre frații lui Duryodhana. Bhurishrava este cunoscut pentru curajul și abilitățile sale în luptă. Prin această enumerare, Duryodhana subliniază că de partea sa sunt războinici nu mai puțin puternici și mari decât în armata Pandavas, pentru a-și motiva și a-și convinge profesorul și aliații de puterea lor.

1-9

Mai sunt și mulți alți eroi care sunt gata să-și dea viața pentru mine. Toți sunt înarmați cu diverse arme și sunt bine versați în arta războiului.

Explicație: Duryodhana subliniază că de partea sa nu sunt doar războinicii distinși pe care i-a menționat anterior, ci și mulți alți războinici curajoși care sunt gata să lupte și să moară pentru el. Acești războinici sunt înarmați cu diverse arme și sunt deosebit de pricepuți în arta luptei. Aici, Duryodhana încearcă să afirme că armata sa nu este doar plină de lideri celebri și excelenți, ci și de mulți războinici loiali și pricepuți care sunt gata să-și sacrifice viața pentru victoria sa. El subliniază puterea, disciplina și pregătirea armatei pentru luptă.

1-10

Puterea noastră este imensă și suntem complet protejați de bunicul Bhishma, în timp ce puterea Pandavas, păzită cu grijă de Bhima, este limitată.

Explicație: Duryodhana compară aici armata sa cu cea a Pandavas, exprimând încredere în superioritatea Kauravas. El susține că armata lor, protejată de cel mai în vârstă și mai experimentat războinic, Bhishma, este imens de puternică. În schimb, armata Pandavas, păzită de Bhima, este descrisă ca fiind limitată sau mai mică ca forță. Prin această afirmație, Duryodhana încearcă să-și inspire războinicii, subliniind că puterea și apărarea armatei lor sunt mult mai mari datorită conducerii lui Bhishma, care este important nu doar din punct de vedere militar, ci și moral, deoarece este un erou respectat și onorat. Aceasta dezvăluie încrederea lui Duryodhana în Bhishma ca cel mai puternic factor în succesul armatei Kauravas.

1-11

Acum, voi toți trebuie să-i oferiți tot sprijinul vostru bunicului Bhișma, ocupând locurile stabilite în rândurile armatei.

Explicație: Duryodhana își îndeamnă războinicii să-și ocupe ferm pozițiile de luptă și, în același timp, manifestă o grijă specială pentru protecția lui Bhișma, deoarece el este principala forță a armatei Kaurava. Duryodhana înțelege că Bhișma este crucial pentru armata lor și, prin urmare, îndeamnă războinicii să depună toate eforturile pentru a-l proteja. El indică faptul că toate unitățile armatei Kaurava trebuie să acționeze ca un întreg, asigurând siguranța lui Bhișma, deoarece el este principalul element al strategiei lor. Acest verset subliniază importanța lui Bhișma și dorința lui Duryodhana de a-l proteja cu orice preț.

1-12

Atunci Bhișma, bătrânul eroic al dinastiei Kuru, a suflat puternic în scoica sa, producând un sunet asemănător cu un răget de leu, aducându-i bucurie lui Duryodhana.

Explicație: Bhișma, bunicul Kaurava și cel mai mare războinic, dorește să-l inspire și să-l încurajeze pe Duryodhana, care și-a exprimat anterior îngrijorarea cu privire la viitoarea bătălie. Bhișma, care este un războinic foarte experimentat și puternic, își demonstrează simbolic curajul și puterea, suflând într-o scoică puternică. Aceasta exprimă pregătirea pentru luptă și indică faptul că este pe deplin pregătit pentru luptă. Acțiunea lui Bhișma este comparată cu un răget de leu, care simbolizează puterea și autoritatea, iar scopul său este de a crea sprijin moral și încredere pentru Duryodhana și armata sa.

1-13

Apoi, brusc, au început să sune scoicile, tobele, tobele de mână, clopotele și cornurile, și s-a auzit un zgomot imens.

Explicație: Acest verset descrie sunetul care se aude la începutul bătăliei. După ce Bhișma a suflat în scoică, și ceilalți războinici ai armatei Kaurava s-au alăturat, cântând la diverse instrumente de luptă, cum ar fi scoici, tobe, tobe de mână și cornuri. Această cascadă de sunete simbolizează pregătirea armatei de a începe lupta. Zgomotul era imens și puternic, mărturisind puterea Kaurava și intenția lor de a începe bătălia cu multă energie și încredere. Acest amestec haotic și puternic de sunete a sporit tensiunea și i-a incitat pe războinici la luptă.

1-14

Pe de altă parte, atât Domnul Krishna, cât și Arjuna, care se aflau într-un car magnific tras de cai albi, au suflat în scoicile lor transcendentale.

Explicație: Acest verset descrie momentul de pregătire al lui Krishna și Arjuna pentru începutul bătăliei. Ei stau în carele lor de luptă puternice, trase de cai albi, care simbolizează puritatea și noblețea. Krishna și Arjuna, ambii suflă în scoicile lor divine. Suflarea în scoică simbolizează în mod tradițional începutul luptei și sprijinul divin, în acest caz indică încrederea lor și protecția divină. Acest moment marchează apropierea începerii bătăliei cu o forță și o încredere imensă din partea Pandava.

1-15

Domnul Krishna a suflat în scoica sa, Arjuna a suflat în a sa, iar Bhima, îndeplinitorul de sarcini mărețe, a suflat în scoica sa teribilă.

Explicație: În acest verset, Krishna suflă în scoica sa, Arjuna suflă în scoica sa, iar Bhima, îndeplinitorul de sarcini mărețe, suflă în scoica sa teribilă. Fiecărei scoici i se dă un nume special, care indică protecția divină a proprietarului său și pregătirea pentru luptă. Acest verset subliniază excelența și importanța fiecărui erou în bătălia viitoare, reflectând protecția lor divină și pregătirea pentru luptă.

1-16

Regele Yudhișthira, fiul lui Kuntī, a suflat în scoica sa, Nakula și Sahadeva au suflat în ale lor.

Explicație: Yudhișthira, care este numit fiul lui Kuntī, este fratele mai mare al Pandava și este descris ca un rege drept. El a suflat în scoica sa, simbolizând astfel onestitatea și dreptatea sa, care aduce victorie. Nakula și Sahadeva sunt gemeni, frații mai mici ai Pandava, și suflă în scoicile lor. Simbolismul acestor nume indică excelența și loialitatea lor de a lupta alături de ceilalți frați Pandava.

1-17

Marele arcaș regele Kāśya, puternicul Śikhandī, Dhrișțadyumna, Virāta și invincibilul Sātyaki.

Explicație: În acest verset sunt enumerați câțiva războinici remarcabili care se află de partea Pandava. Regele Kāśya este renumit ca un arcaș excelent, indicând priceperea sa în luptă cu arcul și săgețile. Śikhandī, care este descris ca un războinic puternic, este un erou important în lupta împotriva lui Bhișma, deoarece are un destin special de a lupta împotriva lui Bhișma. Dhrișțadyumna, care este comandantul suprem al armatei Pandava, a fost creat cu misiunea divină de a-l ucide pe Drona. Virāta este un erou care i-a ajutat pe Pandava când se ascundeau în regatul său. Sātyaki, care este descris ca fiind invincibil, este unul dintre cei mai loiali aliați ai Pandava și un războinic excelent.

1-18

Drupada, fiii lui Draupadī și fiul puternic al lui Subhadra, o, domnitorule, toți la unison au suflat în scoicile lor.

Explicație: În acest verset continuă lista războinicilor importanți ai armatei Pandava. Drupada este tatăl lui Draupadī și un aliat excelent de partea Pandava, care este un războinic important în luptă. Fiii lui Draupadī, care luptă cu toții de partea tatălui și a mamei lor, sunt aliați importanți ai Pandava. Fiul lui Subhadra, Abhimanyu, este descris ca fiind puternic, ceea ce simbolizează puterea și curajul său. Este un războinic tânăr, dar foarte capabil, cu mari abilități. Fiecare dintre acești eroi suflă în scoicile lor, simbolizând pregătirea lor pentru luptă și unitatea în luptă.

1-19

Sunetele diferitelor scoici au devenit prea puternice. Răsunând atât în ceruri, cât și pe pământ, au zguduit inimile fiilor lui Dhritarāștra.

Explicație: În acest verset este descris cum sunetul scoicilor, suflate de armata Pandava, a provocat un zgomot imens care a zguduit fiii lui Dhritarāștra – Kaurava. Zgomotul nu numai că a răsunat pe câmpul de luptă, dar a umplut și cerul și pământul, indicând puterea și impactul său inimaginabil. Acest zgomot a zguduit profund și a rănit inimile Kaurava, mărturisind puterea și forța morală a armatei Pandava, care amenința cu o victorie viitoare. Aceasta sugerează că partea Pandava era plină de încredere și determinare, în timp ce Kaurava au început să simtă neliniște și teamă, ceea ce dezvăluie îndoielile lor interioare înainte de viitoarea luptă.

1-20

În acel moment, o, domnitorule, Arjuna, care se afla într-un car de luptă pe care flutura un steag cu semnul lui Hanumān, și-a ridicat arcul și s-a pregătit să lanseze săgeți. Uitându-se la fiii lui Dhritarāștra, care se aliniaseră în formație de luptă, o, domnitorule, Arjuna i-a spus lui Krishna aceste cuvinte.

Explicație: Arjuna este numit Pandava — fiul lui Pandu, iar steagul său este decorat cu simbolul maimuței, care face referire la Hanumān, maimuța divină și adeptul lui Rāma. Simbolul maimuței de pe steag este semnificativ, deoarece Hanumān simbolizează puterea, curajul și rezistența de care Arjuna va avea nevoie în această bătălie. Văzând că fiii lui Dhritarāștra (Kaurava) s-au aliniat și s-au pregătit de luptă, Arjuna reacționează ridicându-și arcul, arătând astfel pregătirea de a începe bătălia. Aceasta indică tensiunea viitoarei bătălii, în care Arjuna se pregătește să conducă armata Pandava împotriva Kaurava.

1-21

Ardžuna spuse: O, cel fără de greș, te rog, așază carul meu de luptă între cele două armate.

Explicație: În acest verset, Arjuna se adresează lui Krishna cu titlul Achyuta, care înseamnă cel care nu cade niciodată sau cel invincibil. Acest titlu simbolizează infailibilitatea și constanța divină a lui Krishna. Krishna servește ca vizitiu al carului lui Arjuna în această luptă, iar Arjuna îl roagă să așeze carul între cele două armate pentru a avea o vedere mai bună asupra câmpului de luptă.

1-22

Ca să-i pot vedea pe cei care au venit aici, dorind să lupte, și cu cine trebuie să încrucișez armele în această mare încercare a bătăliei.

Explicație: Arjuna explică de ce îi cere lui Krishna să așeze carul între cele două armate. Arjuna dorește să-i vadă pe cei care stau gata de luptă și să-și vadă adversarii. Este important pentru el să vadă câmpul de luptă pentru a evalua situația și a înțelege cu cine va trebui să lupte.

1-23

Lasă-mă să-i văd pe cei care au venit aici să lupte, dorind să-l bucure pe fiul malefic al lui Dhritarashtra.

Explicație: Arjuna își exprimă dorința de a-i vedea nu doar pe adversari, ci și pe cei care s-au alăturat armatei Kaurava pentru a-l susține pe fiul lui Dhritarashtra, Duryodhana, care este descris ca fiind malefic sau cu intenții rele. Arjuna indică faptul că cei care îl susțin pe Duryodhana acționează cu intenții rele, ceea ce dezvăluie poziția sa morală și aversiunea față de acest conflict.

1-24

Sanjaya a spus: O, descendent al Bharatei, fiind astfel adresat, Krishna a așezat marele car între cele două armate.

Explicație: În acest verset, Sanjaya continuă să-i povestească lui Dhritarashtra despre evenimentele de pe câmpul de luptă. Krishna îndeplinește cererea lui Arjuna și așază carul între cele două armate, permițându-i lui Arjuna să aibă o vedere mai bună asupra câmpului de luptă și a ambelor armate.

1-25

În fața lui Bhishma, Drona și a tuturor celorlalți conducători ai lumii, Domnul a spus: Pārtha, uită-te la toți Kuru adunați aici.

Explicație: În acest verset, Krishna așază carul exact în fața iluștrilor războinici Kaurava, inclusiv Bhishma și Drona - doi dintre profesorii importanți ai lui Arjuna și vechi prieteni de familie. Krishna i se adresează aici lui Arjuna cu numele Pārtha, care înseamnă fiul lui Kunti, referindu-se la neamul mamei sale.

1-26

Acolo, între armatele celor două tabere, Arjuna putea să-și vadă tații, bunicii, profesorii, unchii, frații, fiii, nepoții, prietenii, precum și socrii și binevoitorii.

Explicație: În acest verset, Arjuna, numit Pārtha, uitându-se la armata Kaurava, își vede rudele și apropiații - tații, bunicii, profesorii, unchii, frații, fiii, nepoții și prietenii. Această scenă subliniază dilema sa emoțională, deoarece va trebui să se confrunte nu doar cu dușmanii, ci și cu apropiații cu care a împărtășit drumul vieții.

1-27

Când fiul lui Kuntī, Arjuna, i-a văzut pe toți acești diverși prieteni și rude, a fost cuprins de o compasiune profundă și a spus:

Explicație: În acest verset, Arjuna, numit fiul lui Kuntī, uitându-se la oamenii din ambele armate, își vede nu doar rudele apropiate, ci și socrii și prietenii. Astfel, el descoperă că câmpul de luptă este plin de oameni dragi lui și va trebui să se confrunte nu doar cu dușmani străini, ci și cu membri ai familiei și prieteni.

1-28

Ardžuna spuse: Dragul meu Krishna, văzându-mi prietenii și rudele atât de porniți pe luptă în fața mea, simt că-mi tremură picioarele și mi se usucă gura.

Explicație: În acest verset, Arjuna este cuprins de sentimente de milă și compasiune când își vede rudele și prietenii pregătiți să lupte între ei. Începe să se întristeze și să se îndoiască dacă lupta este calea corectă, deoarece va trebui să se confrunte cu cei dragi.

1-29

Tot corpul îmi tremură, părul mi se ridică în cap, arcul meu Gāṇḍīva îmi alunecă din mâini și pielea mă arde.

Explicație: În acest verset, Arjuna descrie reacțiile sale fizice și emoționale la ceea ce vede pe câmpul de luptă. Corpul său începe să-și piardă puterea și el simte o slăbiciune fizică și tremurături. Arjuna începe să simtă nu doar un disconfort emoțional, ci și fizic, corpul îi tremură, părul i se ridică în cap, ceea ce indică semne de tulburare profundă.

1-30

Nu mai pot rămâne aici. Mă uit pe mine însumi, iar mintea mea devine neliniștită. Văd doar cauze ale răului, o, Krishna, ucigătorul de demoni.

Explicație: În acest verset, Arjuna descrie epuizarea sa emoțională și fizică crescândă. Arjuna simte, de asemenea, cum îl ustură pielea și îi este din ce în ce mai greu să stea în picioare, ceea ce sugerează o prăbușire psihologică și emoțională.

1-31

Nu văd niciun bine în a-mi ucide rudele în această bătălie și nici nu-mi doresc, dragul meu Kṛṣṇa, vreo victorie, regat sau fericire ulterioară.

Explicație: În acest verset, Arjuna recunoaște că vede semne rele despre bătălia iminentă și, prin urmare, începe să pună la îndoială sensul participării sale la această luptă. El afirmă clar că nu vede niciun beneficiu sau prosperitate care ar putea rezulta din uciderea rudelor sale în luptă. Dilema morală a lui Arjuna crește și simte că, indiferent dacă va câștiga sau va pierde, pierderile vor fi prea mari pentru a fi justificate. Acest verset arată că Arjuna nu doar se îndoiește de lupta fizică, ci începe și să pună la îndoială semnificația spirituală și morală a bătăliei în sine, ceea ce îi provoacă un mare conflict interior.

1-32

O, Govinda, ce folos vom avea de un regat, de fericire sau chiar de viață, dacă toți cei pentru care ne dorim aceste lucruri sunt acum aliniați pe acest câmp de luptă?

Explicație: În acest verset, Arjuna se adresează lui Kṛṣṇa ca Govinda, care înseamnă păzitorul vacilor sau cel care oferă plăcere simțurilor, subliniind capacitatea lui Kṛṣṇa de a oferi atât bunăstare materială, cât și spirituală. Arjuna pune o întrebare retorică despre sensul conducerii și al plăcerilor atunci când rudele și prietenii săi – oamenii pentru care dorește acest regat și fericirile pe care le oferă – se află în fața sa pe câmpul de luptă.

1-33

O, Madhusūdana, când învățătorii, tații, fiii, bunicii, frații mamei, socrii, nepoții, cumnații și toate celelalte rude sunt gata să-și dea viața și proprietățile și stau în fața mea, de ce aș vrea să-i ucid, chiar dacă altfel m-ar putea ucide ei pe mine?

Explicație: În acest verset, Arjuna continuă să-și exprime îndoielile profunde și conflictul interior. El menționează că aceiași oameni pentru care el și Pandavii luptă pentru guvernare, plăcere și fericire stau acum în luptă, gata să-și dea viața și bunurile. Acest lucru îi intensifică și mai mult dilema, deoarece înțelege că victoria în luptă, pe care și-a dorit-o inițial de dragul rudelor sale, ar putea duce acum la moartea și pierderile lor.

1-34

O, păzitor al tuturor ființelor, nu sunt dispus să lupt cu ei nici măcar în schimbul tuturor celor trei lumi, darămite pentru acest pământ. Ce satisfacție vom obține ucigându-i pe fiii lui Dhṛtarāṣṭra?

Explicație: În acest verset, Arjuna își exprimă reticența extremă de a lupta, spunând că, chiar dacă i s-ar oferi puterea asupra tuturor celor trei lumi (cerul, pământul și tărâmurile subterane), nu ar fi dispus să lupte și să-și ucidă rudele. El subliniază că o astfel de luptă nu va aduce nicio satisfacție, deoarece va necesita un preț moral prea mare. Arjuna și-a pierdut complet motivația de a lupta și nu mai vede sensul unei bătălii care i-ar cere să-și ucidă rudele.

1-35

Păcatul ne va copleși dacă vom ucide astfel de atacatori. Prin urmare, nu este corect să-i ucidem pe fiii lui Dhṛtarāṣṭra și pe prietenii noștri. Ce vom câștiga, o, Kṛṣṇa, soțul zeiței norocului, și cum vom putea fi fericiți ucigându-ne rudele?

Explicație: În acest verset, Arjuna se adresează lui Kṛṣṇa ca Janārdana, care înseamnă apărătorul oamenilor sau cel care distruge răul. Arjuna exprimă o dilemă morală profundă, afirmând că nu are nicio plăcere în a se gândi să-i ucidă pe fiii lui Dhṛtarāṣṭra (Kauravas), deoarece, în opinia sa, ucigându-i, vor încălca limitele morale și vor fi întinați de păcat.

1-36

O, Janārdana, deși acești oameni, ale căror inimi au fost cuprinse de lăcomie, nu văd nicio vină în distrugerea neamului lor sau în dușmănia cu prietenii.

Explicație: În acest verset, Arjuna continuă să-și exprime îndoielile morale, adresându-se lui Kṛṣṇa cu titlul Mādhava, care indică legătura sa cu Fericirea și bunăstarea Divină. Arjuna recunoaște că uciderea apropiaților săi, care în acest caz sunt fiii lui Dhṛtarāṣṭra și rudele sale, ar fi inacceptabilă din punct de vedere moral.

1-37

De ce noi, care vedem o crimă în distrugerea neamului, nu ar trebui să ne abținem de la această faptă păcătoasă?

Explicație: În acest verset, Arjuna continuă să-și exprime îndoielile morale și reflecțiile asupra acțiunilor fiilor lui Dhṛtarāṣṭra. El subliniază că mințile Kauravilor sunt întunecate de lăcomie, ceea ce îi face orbi la păcatul care rezultă din distrugerea neamului și trădarea prietenilor.

1-38

Distrugând neamul, pier obiceiurile veșnice ale neamului, iar restul neamului ajung în imoralitate.

Explicație: În acest verset, Arjuna continuă să-și exprime îndoielile morale, adresându-se lui Kṛṣṇa cu titlul Janārdana, care înseamnă cel care îi distruge pe răufăcători. Arjuna subliniază că el și frații Pandava au o imagine clară a consecințelor pe care le va provoca distrugerea neamului și nu înțelege de ce nu se pot abține de la acest păcat.

1-39

Când imoralitatea pune stăpânire pe neam, o, Kṛṣṇa, femeile neamului devin corupte, iar din degradarea femeilor, o, descendent al lui Vṛṣṇi, vin urmași nedoriți.

Explicație: În acest verset, Arjuna expune consecințele care decurg din războiul de distrugere a neamului. El subliniază că obligațiile și ordinea morală ale neamului sunt distruse odată cu neamul însuși. Obligația și moralitatea, care sunt sistemul de susținere al neamului, protejează atât obligațiile sale etice, cât și ordinea socială. Când aceasta se pierde, haosul, imoralitatea și răul cuprind tot neamul.

1-40

Când imoralitatea pune stăpânire pe neam, o, Kṛṣṇa, femeile neamului devin corupte, iar din degradarea femeilor, o, Vārṣṇeya, vin urmași nedoriți.

Explicație: Arjuna continuă să expună consecințele nedreptății. El subliniază că, dacă nedreptatea pune stăpânire, femeile neamului, care susțin valorile familiei și ordinea morală, sunt corupte. Acest lucru duce la prăbușirea ordinii sociale și la nașterea unor descendenți nedoriți.

1-41

Creșterea numărului de urmași nedoriți cu siguranță trimite în iad atât neamul însuși, cât și pe cei care distrug tradițiile de familie. Strămoșii acestor neamuri căzute suferă pentru că nu li se mai aduc ofrande de apă și ritualuri.

Explicație: În acest verset, Arjuna expune lanțul consecințelor sociale și spirituale care rezultă din distrugerea neamului și răspândirea nedreptății. O ordine amestecată, care rezultă din haosul social și pierderea moralității, duce nu numai la suferința celor vii, ci și la suferința spiritelor strămoșilor. Membrii neamului sunt sortiți iadului, deoarece ofrandele ritualice ale strămoșilor, cum ar fi alimentele sau ofrandele rituale pentru cei morți și apa, care sunt esențiale pentru pacea sufletului după moarte, nu mai sunt făcute, deoarece neamul se prăbușește. Distrugătorii neamului și neamul însuși cad în iad, deoarece aceste ritualuri, care sunt necesare pentru ordinea spirituală și bunăstarea, nu sunt îndeplinite.

1-42

Prin faptele rele comise de cei care strică tradițiile de familie și creează astfel apariția de urmași nedoriți, sunt distruse toate tipurile de activități de dezvoltare a comunității și de bunăstare familială.

Explicație: În acest verset, Arjuna continuă să expună consecințele distrugerii neamului și crearea unei ordini amestecate. El subliniază că, din cauza acestor păcate și abateri, sunt distruse atât datoriile neamului, cât și normele sociale, care sunt esențiale pentru stabilitatea societății și ordinea eternă.

1-43

O, Krishna, protector al oamenilor, am auzit de la succesiunea de învățători că cei ale căror tradiții de familie sunt distruse locuiesc întotdeauna în iad.

Explicație: În acest verset, Arjuna continuă să-și exprime îngrijorările cu privire la distrugerea datoriei neamului. El se adresează lui Krishna ca protector al oamenilor și subliniază că, atunci când datoriile neamului sunt distruse, oamenii sunt sortiți unei vieți nelimitate în iad. Această idee se bazează pe învățăturile strămoșilor pe care Arjuna și alți oameni le-au auzit.

1-44

O, cât de ciudat este că ne pregătim să comitem păcate atât de mari. Din dorința de a ne bucura de fericirea regelui, suntem gata să ne ucidem rudele.

Explicație: În acest verset, Arjuna exprimă un regret profund și groază față de păcatul pe care el și aliații săi l-ar putea comite participând la război. El subliniază că lăcomia pentru regat și plăceri materiale este principalul motiv pentru care sunt gata să-și ucidă rudele, ceea ce i se pare inacceptabil din punct de vedere moral.

1-45

Mai bine ar fi pentru mine dacă fiii lui Dhritarashtra, cu arme în mână, m-ar ucide pe câmpul de luptă neîmpotrivindu-mă și neînarmat.

Explicație: În acest verset, Arjuna își exprimă dorința de a nu se opune și de a fi fără arme, considerând că, dacă ar fi ucis pe câmpul de luptă, aceasta ar fi o soluție mai bună decât participarea activă la luptă împotriva rudelor sale și asumarea astfel a responsabilității pentru moartea lor. El crede că o astfel de moarte ar fi mai puțin gravă din punct de vedere moral decât uciderea rudelor și asumarea păcatului pe care l-ar provoca participarea la război.

1-46

Sanjava a spus: După ce a spus acestea pe câmpul de luptă, Arjuna a aruncat deoparte arcul și săgețile și s-a așezat în carul de luptă, mintea fiindu-i cuprinsă de tristețe.

Explicație: Acest verset marchează prăbușirea emoțională a lui Arjuna pe câmpul de luptă. După declarațiile sale profunde despre inutilitatea războiului și îndoielile morale, el își pune deoparte arcul și săgețile, simbolizând refuzul său de a lupta. Arjuna se așază fizic în spatele carului de luptă, exprimându-și astfel dorința de a se distanța de luptă, deoarece mintea îi este cuprinsă de tristețe și durere.