17-1

Arjuna a întrebat: O, Krishna, care este starea celor care nu respectă principiile scripturilor, dar se închină conform propriei lor imaginații? Sunt ei în bunătate, pasiune sau ignoranță?

Explicație: În acest verset, Arjuna îi pune o întrebare lui Krishna despre starea acelor oameni care nu se închină în conformitate cu principiile scripturilor, ci conform propriilor lor imaginații și credințe. El dorește să afle dacă o astfel de acțiune corespunde calității bunătății, pasiunii sau ignoranței, dezvăluind astfel valoarea spirituală a acestei acțiuni.

17-2

Cel Preaînalt Domn a răspuns: În funcție de calitățile care influențează natura sufletelor întrupate, credința poate fi împărțită în trei tipuri – bunătate, pasiune și ignoranță. Acum ascultă despre ele.

Explicație: În acest verset, Krishna răspunde că credința sufletului întrupat poate fi de trei tipuri, în funcție de calitățile naturii materiale care îl influențează – bunătatea, pasiunea sau ignoranța. El îl invită pe Arjuna să asculte o explicație mai detaliată despre modul în care aceste calități afectează credința și starea spirituală a unei persoane.

17-3

O, urmaș al Bharatei, credința fiecărei persoane corespunde naturii sale, care este influențată de calitățile materiale. Se spune că o persoană este formată din credința sa și, oricare este credința sa, așa este și el.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că credința fiecărei persoane este direct legată de natura sa, care este formată și influențată de calitățile naturii materiale. Credința unei persoane îi reflectă starea interioară și se poate spune că o persoană este ceea ce crede și această credință îi determină acțiunile și calea spirituală.

17-4

Oamenii care se află în calitatea bunătății se închină zeilor; cei care se află în calitatea pasiunii se închină demonilor, dar cei care se află în calitatea ignoranței se închină spiritelor și fantomelor.

Explicație: În acest verset, Krishna explică modul în care, sub influența diferitelor calități ale naturii materiale, oamenii aleg obiecte diferite de închinare. Cei care se află în calitatea bunătății se adresează zeilor, deoarece conștiința lor este pură și tinde spre spiritualitate; cei care se află în calitatea pasiunii se închină demonilor, deoarece sunt conduși de dorința de putere și plăceri materiale; în timp ce cei care se află în calitatea ignoranței se închină spiritelor și fantomelor, deoarece conștiința lor este întunecată și nu reușesc să vadă un adevăr superior.

17-5

Cei care fac asceze severe, care nu sunt descrise în scripturi, și fac acest lucru conduși de mândrie, egoism, luxurie și atașament.

Explicație: În acest verset, Krishna începe să descrie oamenii care fac asceze conduși de motive greșite. Ei fac asceze severe care nu sunt în conformitate cu instrucțiunile scripturilor și fac acest lucru conduși de mândrie, egoism, luxurie și atașament, iar o astfel de acțiune nu este spirituală, ci se bazează pe o înțelegere greșită și pe dorințe materiale.

17-6

Cei care sunt iraționali și torturează elementele materiale din care este format corpul și Sufletul Suprem care locuiește în corp, sunt considerați demoni.

Explicație: În acest verset, Krishna continuă descrierea celor care fac asceze incorecte, menționând că astfel de oameni acționează irațional și rănesc atât elementele materiale ale corpului lor, cât și Sufletul Suprem care locuiește în corp. O astfel de acțiune este comparată cu o acțiune demonică, deoarece este contrară principiilor spirituale și se rănește pe sine și Divinul.

17-7

Chiar și hrana pe care fiecare o preferă este de trei feluri, conform celor trei calități ale naturii materiale. Același lucru este valabil și pentru sacrificiu, asceză și caritate. Acum ascultă despre diferențele dintre ele.

Explicație: În acest vers, Krișna explică faptul că până și alegerea hranei depinde de cele trei calități ale naturii materiale - bunătate, pasiune și ignoranță. De asemenea, sacrificiul, asceza și caritatea diferă în funcție de ce calități influențează aceste acțiuni, iar Krișna îl invită pe Arjuna să asculte o explicație mai detaliată despre aceste diferențe.

17-8

Hrana care este plăcută celor aflați în calitatea bunătății prelungește viața, purifică existența, dă putere, sănătate, fericire și satisfacție. O astfel de hrană este suculentă, consistentă, sănătoasă și plăcută inimii.

Explicație: În acest vers, Krișna descrie hrana care este plăcută și potrivită celor aflați sub influența calității bunătății. O astfel de hrană prelungește viața, purifică existența persoanei, dă putere, îmbunătățește sănătatea și oferă o senzație de fericire și satisfacție. Este suculentă, consistentă, sănătoasă și plăcută inimii, adică creează senzații și emoții pozitive.

17-9

Hrana prea amară, prea acră, sărată, fierbinte, iute, uscată și arzătoare este plăcută celor aflați în calitatea pasiunii. O astfel de hrană provoacă suferință, durere și boli.

Explicație: În acest vers, Krișna descrie hrana care este plăcută celor aflați sub influența calității pasiunii. O astfel de hrană este prea amară, prea acră, sărată, fierbinte, iute, uscată și arzătoare, și provoacă suferință, durere și boli, deoarece este prea intensă și iritantă, reflectând natura distructivă a calității pasiunii.

17-10

Hrana care a fost gătită cu mai mult de trei ore înainte de a fi mâncată, hrana care este fără gust, care începe să se strice și să miroasă urât, hrana care constă din resturi și lucruri necurate este plăcută celor aflați în calitatea întunericului și a ignoranței.

Explicație: În acest vers, Krișna descrie hrana care este plăcută celor aflați sub influența calității ignoranței și a întunericului. O astfel de hrană este gătită cu mult timp înainte de a fi mâncată, este fără gust, a început să se strice, miroase urât, constă din resturi și lucruri necurate, și reflectă influența calității ignoranței asupra alegerilor unei persoane și indică degradare spirituală și fizică.

17-11

Dintre toate sacrificiile, cel care se efectuează conform instrucțiunilor scripturilor, din datorie, și care este efectuat de cei care nu doresc nicio recompensă, corespunde calității bunătății.

Explicație: În acest vers, Krișna descrie sacrificiul corespunzător calității bunătății. Un astfel de sacrificiu este efectuat din datorie, conform instrucțiunilor scripturilor, și este efectuat de oameni care nu doresc nicio recompensă sau beneficiu personal, iar această acțiune este altruistă și orientată spre îndeplinirea unei datorii spirituale.

17-12

Dar sacrificiul care se efectuează pentru a obține un beneficiu material sau din vanitate, o, cel mai bun dintre Bharata, să știi că acesta corespunde calității pasiunii.

Explicație: În acest vers, Krișna explică faptul că sacrificiul care se efectuează cu scopul de a obține un beneficiu material sau din vanitate corespunde calității pasiunii. Acest tip de sacrificiu nu este cu adevărat spiritual, deoarece este orientat spre beneficii externe și satisfacerea egoului personal.

17-13

Orice sacrificiu care se efectuează fără a lua în considerare instrucțiunile scripturilor, care nu oferă plăcere spirituală, fără credință, corespunde calității ignoranței.

Explicație: În acest vers, Krișna descrie sacrificiul corespunzător calității ignoranței. Un astfel de sacrificiu se efectuează fără a respecta instrucțiunile scripturilor, nu oferă nicio plăcere spirituală, este fără credință și corespunde calității ignoranței, iar această acțiune este contrară principiilor spirituale și nu corespunde adevăratei esențe a sacrificiului.

17-14

Asceza corporală înseamnă a-l onora pe Dumnezeul Suprem, pe învățătorii spirituali, pe părinți, pe oameni care au devenit puri, cinstiți, care respectă abstinența spirituală și sunt non-violenți.

Explicație: În acest vers, Krișna începe să explice ce este asceza corporală. Aceasta include manifestarea respectului față de Dumnezeul Suprem, față de învățătorii spirituali, față de părinți și față de persoanele în vârstă, precum și respectarea purității, onestității, abstinenței spirituale și non-violenței, iar aceste acțiuni ajută la disciplinarea corpului și la pregătirea acestuia pentru practica spirituală.

17-15

Asceza vorbirii înseamnă să spui cuvinte care sunt adevărate, plăcute, binevoitoare și nu îi deranjează pe alții, precum și să reciți regulat textele Vedice.

Explicație: În acest vers, Krișna explică ce este asceza vorbirii. Aceasta înseamnă să spui cuvinte adevărate, plăcute, binevoitoare, care nu îi deranjează și nu îi jignesc pe alții, iar asceza vorbirii include și recitarea regulată a textelor Vedice, care ajută la purificarea minții și la umplerea acesteia cu cunoștințe spirituale.

17-16

Și mulțumirea, simplitatea, seriozitatea, autocontrolul și purificarea existenței sale sunt ascezele minții.

Explicație: În acest vers, Krișna descrie asceza minții. Aceasta include mulțumirea cu ceea ce este, simplitatea, seriozitatea, autocontrolul și purificarea propriei existențe prin eliberarea de gânduri și emoții negative, și că asceza minții ajută la calmarea minții și la pregătirea acesteia pentru o practică spirituală mai profundă.

17-17

Această triplă asceză, efectuată cu credință transcendentală de oameni care nu se așteaptă la beneficii materiale, ci acționează numai de dragul Celui Suprem, se numește asceză în calitatea bunătății.

Explicație: În acest verset, Krishna explică că tripla asceză (fizică, verbală și mentală), efectuată cu credință transcendentală de oameni care nu se așteaptă la beneficii materiale, ci acționează numai de dragul Celui Suprem, corespunde calității bunătății. Această asceză este orientată spre progresul spiritual și slujirea lui Dumnezeu, nu spre beneficiul personal.

17-18

Asceza efectuată din orgoliu, pentru a obține respect, onoare și adorație, se numește asceza pasiunii. Nu este nici durabilă, nici autentică.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie asceza corespunzătoare calității pasiunii. O astfel de asceză este efectuată din orgoliu, pentru a obține respect, onoare și adorație de la alții și nu este nici durabilă, nici autentică, deoarece nu se bazează pe o motivație spirituală adevărată, ci pe dorințe egoiste.

17-19

Și asceza care este efectuată în nebunie, cu auto-tortură sau pentru a distruge sau a face rău altora, se numește asceză în calitatea întunericului.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie asceza corespunzătoare calității ignoranței sau a întunericului. O astfel de asceză este efectuată în nebunie, cu auto-tortură sau cu intenția de a distruge sau de a face rău altora, și este distructivă și nu corespunde principiilor spirituale, deoarece se bazează pe ignoranță și răutate.

17-20

Un dar oferit din datorie, fără recompensă, la momentul și locul potrivit, unei persoane demne, este considerat un dar în calitatea bunătății.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie un dar corespunzător calității bunătății. Un astfel de dar este oferit din datorie, fără nicio recompensă, la momentul și locul potrivit, și unei persoane demne care îl va aprecia cu adevărat și îl va folosi pentru creștere spirituală, iar acest dar este altruist și vine dintr-o inimă curată.

17-21

Dar un dar oferit cu dorința de recompensă, sau cu dorința de roade, sau oferit cu reticență, este considerat un dar în calitatea pasiunii.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie un dar corespunzător calității pasiunii. Un astfel de dar este oferit cu dorința de recompensă sau cu dorința unor rezultate favorabile în viitor, și poate fi oferit și cu reticență, fără o dorință sinceră de a ajuta, iar acest dar este egoist și nu se bazează pe principii spirituale.

17-22

Și darurile care sunt oferite într-un loc nepotrivit, la un moment nepotrivit, unor oameni nedemni sau fără atenția și respectul cuvenit, sunt considerate daruri în calitatea întunericului.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie un dar corespunzător calității ignoranței sau a întunericului. Astfel de daruri sunt oferite într-un loc și un moment nepotrivit, unor oameni nedemni care nu le vor aprecia sau le vor folosi în mod abuziv, și în plus sunt oferite fără atenția și respectul cuvenit, ceea ce indică nesăbuința și ignoranța spirituală a donatorului.

17-23

De la începutul creației, trei cuvinte – „adevăr, esență nobilă, spirit” – au fost folosite pentru a desemna Adevărul Absolut Suprem. Aceste trei cuvinte au fost folosite de preoți, cântând imnurile Vedelor și efectuând sacrificii pentru a-l mulțumi pe Cel Atotputernic.

Explicație: În acest verset, Krishna explică semnificația a trei cuvinte care sunt folosite de la începutul creației pentru a desemna Adevărul Absolut Suprem. Aceste cuvinte sunt „Om Tat Sat”, care înseamnă „adevăr, esență nobilă, spirit”, și sunt folosite de preoți, cântând imnurile Vedelor și efectuând ritualuri de sacrificiu pentru a-l mulțumi pe Cel Atotputernic.

17-24

Prin urmare, cei care efectuează ritualuri transcendentale, care aspiră la Cel Atotputernic, încep întotdeauna sacrificiul, caritatea și asceza cu cuvântul „adevăr”, conform instrucțiunilor scripturilor sacre.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că cei care efectuează ritualuri transcendentale, care aspiră la Cel Atotputernic, încep întotdeauna sacrificiul, caritatea și asceza cu cuvântul „adevăr”, care simbolizează Adevărul Absolut Suprem. Cuvântul „tat” indică renunțarea la roadele care provin din sacrificiu, caritate și asceză. Această practică este efectuată conform instrucțiunilor scripturilor sacre pentru a se asigura că ritualurile sunt efectuate corect și cu o intenție pură.

17-25

Fără a tânji după roade, trebuie efectuate diverse ritualuri de sacrificiu, caritate și asceză, spunând cuvântul esență nobilă. Scopul unei astfel de acțiuni transcendentale este eliberarea de atașamentul material.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că diverse ritualuri de sacrificiu, caritate și asceză trebuie efectuate fără dorința de roade materiale, ci cu cuvântul esență nobilă, care indică dedicarea acțiunii Adevărului Suprem. Cuvântul „sat” indică acțiunile transcendentale care ajută la eliberarea de legăturile materiale. Scopul unor astfel de acțiuni transcendentale este eliberarea de legăturile lumii materiale și atingerea libertății spirituale.

17-26

Adevărul Absolut este scopul devoțiunii transcendentale și este desemnat prin cuvântul spirit. O, Pārtha, sacrificiul însuși este numit și spirit, iar adevărul se află întotdeauna în starea transcendentală.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că Adevărul Absolut este scopul devoțiunii transcendentale și este desemnat prin cuvântul spirit. Sacrificiul însuși, care este efectuat cu devoțiune sinceră și conștiință spirituală, este numit și spirit. Cuvântul „sat” este folosit pentru a-l indica pe Domnul Suprem și pentru a desemna actul însuși al sacrificiului, care este etern. Aceasta înseamnă că adevărul și acțiunea spirituală se află întotdeauna într-o stare transcendentală, în afara limitărilor lumii materiale.

17-27

Și adevărul care stă la baza sacrificiului, a ascezei și a carității este numit spirit, o, Pārtha. Orice lucrare făcută în acest scop este, de asemenea, numită spirit.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa continuă explicația sensului cuvântului spirit. Acesta denotă adevărul și esența spirituală inerente sacrificiului, ascezei și carității, atunci când acestea sunt îndeplinite cu o conștiință și o intenție corectă. Orice lucrare realizată cu o astfel de abordare spirituală este considerată spirit, adică adevărată și spirituală.

17-28

O, Pārtha, tot ceea ce se face ca sacrificiu, caritate sau asceză fără credință în Cel Suprem este trecător. Se numește nepermanent și nu este de folos nici pentru această viață, nici pentru cea următoare.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa încheie capitolul subliniind importanța credinței în practica spirituală. Tot ceea ce se face ca sacrificiu, caritate sau asceză fără credință în Cel Suprem este trecător și nu atinge scopul adevărat. Astfel de acțiuni sunt numite "asat" și nu aduc beneficii nici în această viață, nici în cea următoare, deoarece le lipsește fundamentul spiritual și devoțiunea autentică față de Divin.