15-1

Supremul Domn a spus: Există un smochin veșnic ale cărui rădăcini se îndreaptă în sus și ramurile în jos, iar frunzele sale sunt imnurile Vedice. Cel care cunoaște acest copac cunoaște Vedele.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa începe o explicație a structurii lumii spirituale și materiale, folosind imaginea unui smochin etern. Acest copac, ale cărui rădăcini se întind în sus (în lumea spirituală) și ale cărui ramuri se întind în jos (în lumea materială), simbolizează unitatea și legătura dintre tot ceea ce există și Divin. Imnurile vedice, care sunt ca frunzele copacului, sunt o sursă de cunoaștere care ajută la înțelegerea acestei imagini și a adevăratei esențe a tuturor lucrurilor. Cel care înțelege simbolismul acestui copac înțelege cu adevărat Vedele și cunoștințele spirituale.

15-2

Ramurile acestui copac, hrănite de cele trei calități ale materiei, se extind în sus și în jos. Mugurii ramurilor sunt obiectele simțurilor. Copacul are și rădăcini care se întind în jos și sunt legate de roadele activităților societății umane.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa continuă explicația despre imaginea smochinului. Ramurile copacului, care se extind în sus și în jos și care sunt hrănite de cele trei calități ale materiei (bunătate, pasiune și ignoranță), simbolizează diferite niveluri și experiențe ale existenței materiale. Mugurii ramurilor sunt obiectele simțurilor care atrag sufletul și îl leagă de lumea materială. Copacul are, de asemenea, rădăcini care se întind în jos și simbolizează acțiunile umane și consecințele acestora (karma) care leagă sufletul de lumea materială.

15-3

Forma reală a acestui copac nu poate fi percepută în această lume. Nimeni nu poate înțelege unde se termină, unde începe și unde este temelia sa. Dar acest copac puternic înrădăcinat poate fi tăiat cu arma detașării.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa explică faptul că adevărata natură a lumii materiale, simbolizată de smochin, nu poate fi pe deplin înțeleasă de percepția umană limitată. Începutul, sfârșitul și temelia sa rămân ascunse. Cu toate acestea, această atașare puternic înrădăcinată față de lumea materială poate fi întreruptă cu arma detașării, adică renunțând la dorințele și atașamentele materiale.

15-4

Apoi trebuie căutat acel loc din care nimeni nu se mai întoarce, și acolo trebuie să te predai Supremului Domn, din care totul a izvorât și s-a răspândit de la începutul timpului.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa indică calea eliberării spirituale. După eliberarea de atașamentul față de lumea materială, trebuie căutată acea realitate spirituală din care nimeni nu se mai întoarce în ciclul material al nașterii și morții. În această realitate spirituală, trebuie să ne predăm Supremului Domn, din care totul a izvorât și s-a răspândit de la începutul timpului.

15-5

Cei care sunt eliberați de mândrie, înșelăciune și societate greșită, care înțeleg eternul, care s-au eliberat de dorința materială, care sunt eliberați de dualitatea fericirii și suferinței și știu cum să se predea Persoanei Supreme cu o minte limpede, ating această reședință veșnică.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa descrie calitățile care caracterizează o persoană care este pregătită să atingă reședința spirituală eternă. O astfel de persoană este liberă de mândrie, înșelăciune și influența societății greșite, înțelege natura eternă a sufletului, s-a eliberat de dorința materială și este capabilă să-și mențină pacea atât în momente de fericire, cât și de suferință. El știe cum să se predea Persoanei Supreme – Dumnezeu – cu o minte limpede.

15-6

Această reședință supremă a Mea nu este luminată nici de Soare, nici de Lună, nici de foc, nici de lumina electricității. Cei care o ating nu se mai întorc niciodată în această lume materială.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa descrie reședința Sa supremă – lumea spirituală, care este diferită de lumea materială. Nu depinde de surse materiale de lumină, cum ar fi Soarele, Luna, focul sau electricitatea. Este autosuficientă și plină de lumină spirituală. Cei care ating această reședință nu se mai întorc niciodată în lumea materială limitată și plină de suferință.

15-7

Ființele vii din această lume limitată sunt părți veșnice ale Mele. Din cauza vieții limitate, ele se luptă din greu cu cele șase simțuri, printre care se numără și mintea.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa dezvăluie că toate ființele vii sunt părți veșnice ale Lui, ceea ce înseamnă că au o scânteie divină. Cu toate acestea, aflându-se în lumea materială limitată, ele sunt forțate să se lupte din greu cu cele șase simțuri (cele cinci simțuri și mintea), care le supun constant dorințelor și suferinței.

15-8

În lumea materială, ființa vie își poartă diversele înțelegeri ale vieții dintr-un corp în altul, așa cum aerul poartă mirosuri. Astfel, dobândește un corp și apoi îl părăsește din nou pentru a dobândi altul.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa compară transmigrația sufletului dintr-un corp în altul cu aerul care poartă cu sine diferite mirosuri. Ființa vie, în funcție de conștiința și dorințele sale, trece dintr-un corp în altul, purtând cu sine impresiile și experiențele acumulate în viețile anterioare.

15-9

Ființa vie, ajungând astfel într-un alt corp grosier, dobândește un anumit tip de urechi, ochi, limbă, nas și simțul tactil, care sunt grupate în jurul minții. În acest fel, se bucură de un anumit set de obiecte ale simțurilor.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa explică faptul că, atunci când se întrupează într-un corp nou, ființa vie dobândește un anumit tip de organe senzoriale – urechi, ochi, limbă, nas și simțul tactil, care sunt grupate în jurul minții. Cu ajutorul acestor simțuri, sufletul se bucură de un anumit set de obiecte ale simțurilor care corespund noului său corp și circumstanțelor de viață.

15-10

Cei neiluminați nu pot înțelege cum poate o ființă vie să-și părăsească corpul, nici ce fel de corp se bucură sub influența calităților materiei. Dar cel ai cărui ochi sunt antrenați în cunoaștere poate vedea toate acestea.

Explicație: În acest verset, Kṛṣṇa subliniază diferența dintre o persoană iluminată și o persoană neiluminată. Cei neiluminați, cărora le lipsește cunoașterea spirituală, nu pot înțelege procesul de transmigrație a sufletului – cum o ființă vie părăsește un corp și se întrupează într-altul, precum și cum se bucură de diferite corpuri sub influența calităților materiei. Pe de altă parte, cel ai cărui ochi sunt antrenați în cunoașterea spirituală poate vedea și înțelege clar toate acestea.

15-11

Practicanții autorealizați ai disciplinelor spirituale, care se străduiesc, pot vedea clar toate acestea. Dar cei a căror minte nu este dezvoltată și care nu au atins autorealizarea nu pot vedea ce se întâmplă, oricât de mult s-ar strădui.

Explicație: În acest verset, Krișna subliniază că practicanții autorealizați ai disciplinelor spirituale, care sunt hotărâți și depun eforturi pe calea spirituală, sunt capabili să vadă clar natura sufletului și interacțiunea acestuia cu corpul. În schimb, cei a căror minte nu este dezvoltată spiritual și care nu au atins autorealizarea nu pot vedea aceste adevăruri, oricât de mult s-ar strădui. Acest lucru indică necesitatea purificării interioare și a practicii spirituale pentru a obține o înțelegere adevărată.

15-12

Strălucirea soarelui, care alungă întunericul tuturor lumilor, vine de la Mine. Și strălucirea lunii și strălucirea focului vin de la Mine.

Explicație: În acest verset, Krișna dezvăluie că El este sursa întregii lumini și energii existente. Strălucirea soarelui, care alungă întunericul din întreaga lume, strălucirea lunii, care se reflectă noaptea, și strălucirea focului, care dă căldură și lumină – toate acestea vin de la Krișna. Acest verset indică simbolic prezența puterii divine în toate fenomenele naturale.

15-13

Eu intru în fiecare sistem planetar și, prin puterea Mea, ele se mențin pe orbitele lor. Eu devin Luna și astfel dau seva vieții tuturor plantelor.

Explicație: În acest verset, Krișna continuă să explice influența Sa atotcuprinzătoare asupra Universului. El intră în fiecare sistem planetar și, prin puterea Sa, le menține pe orbitele lor prestabilite, asigurând stabilitate și ordine în cosmos. De asemenea, El devine Luna, care dă seva vieții plantelor de pe Pământ, favorizând creșterea și dezvoltarea lor.

15-14

Eu sunt focul digestiv din corpurile tuturor ființelor vii și Mă unesc cu aerul expirat și inspirat pentru a procesa cele patru tipuri de hrană.

Explicație: În acest verset, Krișna dezvăluie prezența Sa în corpurile tuturor ființelor vii ca foc digestiv, care ajută la procesarea diferitelor tipuri de hrană. El se unește cu aerul expirat și inspirat, adică cu forța vitală, pentru a asigura procesul digestiv și a menține viața.

15-15

Eu sunt așezat în inimile tuturor și de la Mine vin amintirea, cunoașterea și uitarea. Eu sunt cel care trebuie cunoscut prin ajutorul tuturor Vedelor și, de fapt, Eu sunt compilatorul Vedānta și cunoscătorul Vedelor.

Explicație: În acest verset, Krișna explică faptul că El sălășluiește în inimile tuturor ființelor și este sursa amintirii, cunoașterii și uitării. El este cel care trebuie cunoscut cu ajutorul tuturor Vedelor – scripturile sfinte. El este compilatorul Vedānta, esența Vedelor, și adevăratul cunoscător al Vedelor, deoarece El este originea și destinația spirituală a tot ce există.

15-16

Există două tipuri de ființe – perisabile și imperisabile. În lumea materială, toate ființele vii sunt perisabile, dar în lumea spirituală, toate ființele vii sunt numite imperisabile.

Explicație: În acest verset, Krișna explică diferența dintre două tipuri de ființe: perisabile și imperisabile. În lumea materială, toate ființele vii sunt supuse nașterii, morții și distrugerii, adică sunt perisabile. În schimb, în lumea spirituală, toate ființele vii sunt eterne și imperisabile, deoarece sunt libere de limitările materiei.

15-17

În afară de acestea două, există o ființă vie și mai mare, Însuși Dumnezeu, care a pătruns în cele trei lumi și le susține ca Domn etern.

Explicație: În acest verset, Krișna dezvăluie că există o realitate și mai înaltă – Însuși Dumnezeu, care este cea mai mare dintre toate ființele vii. El a pătruns în toate cele trei lumi (materială, subtilă și spirituală) și le susține ca Domn etern, care este dincolo atât de ființele perisabile, cât și de cele imperisabile.

15-18

Deoarece Eu sunt transcendental, dincolo atât de perisabil, cât și de imperisabil, și deoarece Eu sunt cel mai mare, sunt slăvit atât în lume, cât și în Vede ca această Persoană Supremă.

Explicație: În acest verset, Krișna își afirmă natura transcendentală, care este superioară atât ființelor materiale perisabile, cât și ființelor spirituale imperisabile. El este cel mai mare, de aceea este slăvit atât în lume, cât și în Vede ca Persoana Supremă, începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor.

15-19

Cel care Mă cunoaște fără îndoială ca pe Supremul Domn, acela cunoaște totul. De aceea, o, descendent al lui Bharata, el începe să-Mi slujească din toată inima.

Explicație: În acest verset, Krișna subliniază că cel care Îl recunoaște fără îndoială ca pe Supremul Domn obține cunoașterea completă despre tot. O astfel de recunoaștere duce la o adevărată slujire spirituală, care vine din toată inima și este dedicată exclusiv lui Dumnezeu.

15-20

O, cel fără de păcat, aceasta este cea mai secretă parte a scripturilor vedice pe care ți-am dezvăluit-o acum. Cel care o înțelege va deveni înțelept și eforturile sale vor deveni complete.

Explicație: În acest verset, Krișna încheie capitolul al cincisprezecelea, indicând că învățătura Sa este cea mai secretă parte a scripturilor vedice, care dezvăluie cel mai profund adevăr despre Dumnezeu, suflet și relațiile lor reciproce. Cel care înțelege cu adevărat această învățătură devine înțelept, iar eforturile sale pe calea spirituală sunt încununate de perfecțiune – eliberare și unitate cu Divinul.