3-1

Arjuna a spus: O, Janardana, o, Keșava, de ce vrei să mă implici în acest război teribil, dacă consideri că înțelegerea este mai bună decât acțiunea îndreptată spre roadele ei?

Explicație: În acest verset, Arjuna își exprimă neînțelegerea și îndoielile cu privire la instrucțiunile lui Krișna. Arjuna a auzit de la Krișna că înțelepciunea și contemplația sunt considerate o cale spirituală superioară acțiunii și, prin urmare, întreabă de ce Krișna îi cere să participe la o luptă teribilă, care pare să contrazică calea spirituală superioară. Arjuna i se adresează lui Krișna ca Janardana (apărătorul oamenilor) și Keșava (ucigașul demonului Keși, Vișnu), cerând un răspuns care să-l ajute să înțeleagă această aparentă contradicție. Acest verset indică îndoiala interioară a omului cu privire la calea corectă dintre acțiune și înțelepciune.

3-2

Cu instrucțiunile tale cu două înțelesuri, se pare că-mi zăpăcești înțelegerea. Prin urmare, te rog, spune-mi clar ce îmi va fi cel mai mult de folos.

Explicație: În acest verset, Arjuna își exprimă confuzia și sentimentul că mintea i s-a rătăcit. El indică faptul că cuvintele lui Krișna i se par contradictorii - pe de o parte, se pune accentul pe înțelepciune și contemplație, pe de altă parte, acțiunea este pusă pe primul plan. Această contradicție îl încurcă pe Arjuna, care nu reușește să înțeleagă ce cale să aleagă.

3-3

Supremul Domn a spus: O, Arjuna fără de păcat, am explicat deja că există două feluri de oameni care se străduiesc să se realizeze. Unii încearcă să facă acest lucru prin speculații filozofice empirice, iar alții – prin slujire devotată.

Explicație: În acest verset, Krishna explică cele două căi spirituale pe care le-a explicat anterior oamenilor pentru a-i ajuta să atingă perfecțiunea spirituală. El se adresează lui Arjuna ca fiind fără de păcat, subliniind puritatea și capacitatea lui Arjuna de a urma aceste căi. • Calea cunoașterii este destinată celor înțelepți sau intelectualilor, care caută iluminarea prin cunoaștere și contemplare. Această cale se bazează pe înțelegerea interioară a sinelui și a Universului. • Calea acțiunii este destinată celor care practică acțiunea altruistă, renunțând complet la atașamentul față de rezultate. Această cale este potrivită pentru cei care sunt activi în viață și doresc să atingă perfecțiunea spirituală acționând cu altruism.

3-4

Nu prin abținerea de la muncă se poate scăpa de reacția la muncă, nici pur și simplu renunțând la muncă se poate atinge perfecțiunea.

Explicație: Se crede adesea că renunțând la muncă sau trăind pasiv, se poate evita acțiunea, dar Krishna subliniază că, de fapt, perfecțiunea nu este atinsă doar prin pasivitate sau renunțare, dacă nu este legată de o înțelegere interioară și o acțiune altruistă. Perfecțiunea este atinsă atunci când o persoană înțelege cum să acționeze fără atașament și fără dorința de roadele acțiunii, adică prin acțiune-disciplină spirituală.

3-5

Fiecare este obligat să acționeze neputincios în conformitate cu calitățile pe care le-a dobândit de la calitățile naturii materiale; de aceea, nimeni nu se poate abține de la acțiune, nici măcar pentru un moment.

Explicație: Trăsăturile de caracter ale naturii umane (cele trei calități materiale - bunătatea, pasiunea și ignoranța) îl obligă să acționeze și să fie activ în mod constant. Astfel, acțiunea este o parte inevitabilă a vieții, iar evitarea acțiunilor în sine nu este o soluție pe calea spirituală. În schimb, este important să înțelegem cum să acționăm corect, fără a ne lega de roadele acțiunii.

3-6

Cel care își restrânge simțurile de acțiune, dar a cărui minte zăbovește asupra obiectelor simțurilor, se înșală cu siguranță și este numit ipocrit.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că autocontrolul adevărat nu înseamnă doar abținerea exterioară de la acțiune. Dacă o persoană își controlează acțiunile exterioare, dar mintea sa continuă să fie atașată de obiectele simțurilor (dorințe, obiecte de plăcere), se înșală singură. Un astfel de comportament este numit ipocrizie, deoarece pe dinafară pare stăpânit, dar pe dinăuntru mintea sa este încă îngrijorată și cufundată în dorințele lumești. Acest verset ne învață că progresul spiritual este posibil doar dacă sunt stăpânite atât simțurile, cât și mintea. Numai atunci o persoană poate atinge armonie adevărată și pace interioară, în loc să trăiască în ipocrizie.

3-7

Pe de altă parte, dacă o persoană cinstită se străduiește să controleze simțurile active cu mintea și începe disciplina spirituală a acțiunii fără atașament, ea este mult superioară.

Explicație: Acest verset ne învață că adevărata creștere spirituală are loc atunci când o persoană este capabilă să-și stăpânească simțurile și să acționeze altruist, fără atașament față de material. Numai atunci poate atinge echilibrul interior și perfecțiunea spirituală.

3-8

Îndeplinește-ți datoria prescrisă, căci acțiunea este superioară inacțiunii. Nici măcar întreținerea corpului tău nu ar fi posibilă fără acțiune.

Explicație: În acest verset, Krishna îl îndeamnă pe Arjuna să-și îndeplinească datoria prescrisă și explică că acțiunea este superioară inacțiunii. Deși în viața spirituală se pune uneori accent pe abținerea de la acțiuni, Krishna subliniază că acțiunea este necesară și importantă. Chiar și întreținerea corpului necesită acțiune, iar inacțiunea nu aduce niciun beneficiu omului.

3-9

Munca făcută ca sacrificiu pentru Cel Suprem trebuie făcută, altfel munca se atașează de această lume materială. Prin urmare, o, fiul lui Kuntī, îndeplinește-ți datoriile prescrise pentru a-L mulțumi pe El și, în acest fel, vei rămâne întotdeauna liber de obligații.

Explicație: Conceptul de sacrificiu aici se referă la acțiunea altruistă și la munca care se face de dragul lui Dumnezeu sau al întregii societăți, nu pentru satisfacerea dorințelor personale. Krishna îl îndeamnă pe Arjuna să acționeze liber de atașamentul față de rezultate și să-și îndeplinească datoriile, considerându-le un sacrificiu dedicat unui scop mai înalt.

3-10

La începutul creației, Domnul tuturor generațiilor a creat generații cu anumite îndatoriri și jertfe pentru El și le-a binecuvântat, spunând: Fiți fericiți cu această jertfă, căci îndeplinirea ei vă va dărui tot ce este de dorit pentru viață și pentru atingerea eliberării.

Explicație: În acest verset, Krishna se referă la actul inițial de creație, când Creatorul a creat ființele vii împreună cu principiul sacrificiului. Sacrificiul aici simbolizează acțiunea care se face altruist și este dedicată unui scop mai înalt. Creatorul a spus că, prin efectuarea de sacrificii (acțiuni altruiste), ființele vii vor putea să se înmulțească și să trăiască în prosperitate. Sacrificiul, sau acțiunea altruistă, armonizează dorințele omului cu voința divină, asigurând astfel o împlinire adevărată. Aceasta înseamnă că, îndeplinindu-și îndatoririle ca sacrificii - altruist și cu conștiință divină, oamenii își pot atinge obiectivele și își pot împlini dorințele în armonie cu Universul. Acest verset ne învață că acțiunea ca sacrificiu este importantă nu numai pentru bunăstarea personală, ci și pentru ordinea și armonia generală a lumii. Numai atunci când oamenii își îndeplinesc îndatoririle altruist, pot asigura prosperitatea atât pentru ei înșiși, cât și pentru întreaga societate.

3-11

Ființele cerești, mulțumite de efectuarea sacrificiului, vă vor mulțumi și pe voi și, astfel, prin cooperarea dintre oameni și ființele cerești, va domni prosperitatea tuturor.

Explicație: În acest verset, Krishna explică principiul cooperării și armoniei reciproce dintre oameni și ființele divine. Prin efectuarea de sacrificii și cinstirea zeităților (care simbolizează forțele naturii și energiile cosmice), oamenii primesc binecuvântări divine. Astfel, când oamenii cinstesc Zeitățile, Zeitățile îi binecuvântează cu prosperitate și succes. Acest sistem de sprijin reciproc înseamnă că oamenii, efectuând sacrificii altruiste și menținând armonia cu Zeitățile, contribuie la ordinea și echilibrul lumii. Când oamenii și Zeitățile cooperează reciproc, toți beneficiază la maxim.

3-12

Răspunzând de furnizarea confortului vieții, ființele cerești, mulțumite de efectuarea sacrificiului, vă vor aproviziona cu tot ce este necesar. Dar cel care se bucură de aceste daruri fără a oferi nimic în schimb este cu siguranță un hoț.

Explicație: În acest verset, Krishna subliniază că ființele divine furnizează oamenilor resursele necesare vieții (plăceri, mijloace de trai) dacă sunt cinstite cu sacrificii. Cu toate acestea, omul trebuie să acționeze altruist și să returneze o parte din aceste resurse Zeităților (de exemplu, prin sacrificii sau acțiuni altruiste). Un hoț este cel care se bucură de binecuvântările lumești, dar nu oferă nimic în schimb societății sau principiului divin, încălcând astfel legea echilibrului naturii. Aceasta înseamnă că, dacă o persoană se bucură de binecuvântările lumești, dar nu oferă nimic în schimb societății sau principiului divin, acționează egoist și nu trăiește în conformitate cu principiile armoniei.

3-13

Adoratorii Domnului sunt eliberați de toate păcatele, mâncând alimente care au fost mai întâi oferite. Alții, care pregătesc mâncare pentru plăcerea personală a simțurilor, mănâncă cu adevărat doar păcat.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că oamenii care trăiesc altruist și acționează conform principiului sacrificiului sunt eliberați de păcatele lor. Cei care participă la sacrificiu și mănâncă ceea ce rămâne din sacrificiu (acest lucru simbolizează o viață altruistă și împărtășirea cu alții) dobândesc puritate spirituală și libertate de consecințele acțiunilor. Pe de altă parte, cei care trăiesc doar pentru ei înșiși și pregătesc mâncare sau obțin resurse doar pentru binele lor, sunt păcătoși, deoarece acționează egoist. În acest mod de viață, ei mănâncă de fapt doar păcat, ceea ce înseamnă că acțiunile lor contribuie la acțiuni negative și îi leagă de suferințele lumești. Acest verset ne învață că, trăind altruist și împărtășind cu alții, o persoană poate atinge puritatea spirituală și pacea interioară. Cei care acționează egoist acumulează inevitabil acțiuni negative care îi conduc la suferință spirituală.

3-14

Toate ființele vii sunt susținute de cerealele care provin din ploaie, care este produsă de sacrificiu, iar sacrificiul provine din îndeplinirea obligațiilor prescrise.

Explicație: Acest verset ne învață că interdependența dintre acțiuni și natură este importantă pentru menținerea ordinii mondiale. Această ordine se bazează pe ciclul naturii, care este menținut prin îndeplinirea îndatoririlor și prin sacrificiu. Doar dacă oamenii trăiesc în conformitate cu principiile spirituale și își îndeplinesc acțiunile altruist, se asigură un ciclu armonios care susține toate ființele vii.

3-15

Obligațiile prescrise sunt descrise în scripturile Vedice, iar scripturile Vedice provin direct de la Supremul Domn Atotputernic. Prin urmare, prezența divină omniprezentă se găsește întotdeauna în actele de sacrificiu.

Explicație: În acest verset, Krishna continuă să explice principiul interdependenței dintre acțiune, sacrificiu și realitatea spirituală. El subliniază că toată acțiunea (fapta) provine din conștiința Divină - Spiritul Suprem care pătrunde toată existența. Conștiința Divină în sine a apărut din principiul nemuritor și etern, care este fără început și fără sfârșit. Sacrificiul este evidențiat aici ca un element important al expresiei Conștiinței Divine. Conștiința Divină, care este atotcuprinzătoare, este întotdeauna prezentă și există în sacrificiu. Aceasta înseamnă că, prin efectuarea sacrificiului sau a acțiunilor altruiste, o persoană se armonizează cu Conștiința Divină și menține ordinea cosmică.

3-16

Dragul meu Arjuna, cel care în viața umană nu urmează acest ciclu de sacrificiu determinat de Vede, trăiește cu siguranță o viață păcătoasă. Trăind doar pentru satisfacerea simțurilor, o astfel de persoană trăiește în zadar.

Explicație: În acest verset, Krishna avertizează că o persoană care nu respectă legile naturii și cele cosmice și nu se angajează în acțiuni altruiste sau sacrificiu, trăiește o viață lipsită de sens și păcătoasă. Ciclul vieții include acțiuni care mențin armonia dintre om și Univers și acestea trebuie efectuate cu o minte altruistă și devotament.

3-17

Dar cel care își găsește plăcerea în sinele său, a cărui viață umană este orientată spre auto-realizare și care este mulțumit doar de sine, pe deplin mulțumit, nu are nicio obligație.

Explicație: În acest verset, Krishna indică atingerea celei mai înalte stări spirituale. O persoană care este mulțumită de sine și a cărei bucurie vine din starea interioară, este autosuficientă și nu mai depinde de circumstanțele sau acțiunile externe pentru a atinge pacea sau fericirea. O astfel de persoană nu mai trebuie să îndeplinească obligațiile prescrise care sunt destinate oamenilor obișnuiți, deoarece a atins perfecțiunea spirituală.

3-18

O persoană auto-realizată nu trebuie să urmărească niciun scop prin îndeplinirea obligațiilor sale prescrise și nici nu are vreun motiv să nu facă o astfel de muncă. De asemenea, nu are nevoie să depindă de o altă ființă vie.

Explicație: Acest verset ne învață că adevărata libertate spirituală apare atunci când o persoană nu mai depinde de roadele acțiunilor și nu se agață nici de acțiuni, nici de alți oameni pentru a-și atinge fericirea sau pacea. O astfel de libertate duce la independență interioară și echilibru spiritual.

3-19

Prin urmare, fără a se atașa de roadele acțiunii, trebuie acționat de dragul datoriei, deoarece, acționând fără atașament, omul atinge Supremul.

Explicație: În acest verset, Krishna îl îndeamnă pe Arjuna și pe alții să urmeze principiul disciplinei acțiune-spirituală - să-și îndeplinească îndatoririle altruist și fără atașament față de rezultate. Aceasta înseamnă că o persoană trebuie să continue să acționeze și să-și îndeplinească sarcinile, dar nu ar trebui să se atașeze de rezultatele acțiunilor, nici bune, nici rele. O persoană ar trebui să acționeze de dragul datoriei, nu din dorințe personale.

3-20

Regi precum Janaka au atins perfecțiunea doar prin îndeplinirea obligațiilor prescrise. Prin urmare, chiar și pentru a educa oamenii simpli, trebuie să-ți faci treaba.

Explicație: În acest verset, Krishna oferă un exemplu de conducători sfinți precum Janaka, care au atins perfecțiunea nu prin pasivitate sau renunțare la acțiune, ci prin acțiuni care au fost întreprinse pentru binele societății. Krishna subliniază că efectuarea acțiunilor este importantă nu doar pentru creșterea spirituală personală, ci și pentru bunăstarea lumii.

3-21

Orice face un om mare, fac și alții. Orice standard stabilește el, este urmat de întreaga lume.

Explicație: Acest verset ne învață că oamenii care ocupă funcții de responsabilitate sau sunt lideri poartă responsabilitatea pentru societate, deoarece acțiunile lor determină modul în care vor acționa și alții. Un exemplu de acțiune bună promovează armonia și creșterea societății, în timp ce un exemplu rău poate duce la consecințe negative pentru întreaga societate.

3-22

O, Partha, în toate cele trei sisteme planetare nu există nicio lucrare pe care să trebuiască să o fac. Nu-mi lipsește nimic și nu am nevoie să obțin nimic, totuși acționez, îndeplinind obligațiile prescrise.

Explicație: În acest verset, Krishna indică faptul că el, ca Ființă Supremă, nu are nici obligații, nici scopuri în cele trei lumi - ceruri, pământ și subteran - pe care ar trebui să le atingă. Cu toate acestea, el încă efectuează acțiuni pentru a menține ordinea mondială și pentru a da un exemplu corect. Aceasta înseamnă că, deși perfecțiunea spirituală este o stare în care o persoană nu mai depinde de acțiuni, acțiunea este încă necesară pentru a sprijini societatea și bunăstarea lumii.

3-23

Căci, dacă Eu nu M-aș implica niciodată în îndeplinirea îndatoririlor prescrise, o, Pārtha, cu siguranță toți oamenii ar urma exemplul Meu.

Explicație: Krișna subliniază că, chiar dacă nu are nevoie să facă acțiuni, el continuă să acționeze pentru a împiedica societatea să devină leneșă sau iresponsabilă. Puterea exemplului este extrem de importantă, deoarece alți oameni tind să urmeze exemplul liderilor. Dacă Krișna ar înceta să acționeze, ar putea provoca haos în lume, deoarece oamenii ar urma acest exemplu și ar înceta să-și îndeplinească îndatoririle. Acest verset învață că responsabilitatea și acțiunea sunt esențiale, chiar și atunci când o persoană a atins perfecțiunea spirituală. Acțiunea corectă și oferirea unui exemplu sunt importante pentru menținerea ordinii sociale și promovarea bunăstării generale.

3-24

Dacă Eu nu M-aș implica în acțiune, toate aceste lumi ar pieri. Aș crea o societate nedorită și astfel aș tulbura pacea tuturor ființelor.

Explicație: În acest verset, Krișna explică că, dacă ar înceta să-și îndeplinească îndatoririle, ar crea haos și colaps în întreaga lume. Toate ființele vii ar fi distruse, iar ordinea lumii ar fi amenințată. Krișna subliniază că continuitatea acțiunii este esențială pentru menținerea ordinii cosmice și a armoniei în lume.

3-25

Așa cum cei neștiutori își îndeplinesc îndatoririle atașându-se de rezultate, la fel, cel înțelept ar trebui să acționeze fără atașament, pentru a-i ghida pe oameni pe calea cea bună.

Explicație: În acest verset, Krișna explică diferența dintre o persoană aflată în ignoranță și una înțeleaptă. Oamenii în ignoranță acționează atașându-se de acțiuni și de rezultatele lor, deoarece cred că acțiunile sunt singura modalitate de a-și atinge obiectivele. Pe de altă parte, o persoană înțeleaptă este conștientă că acțiunea în sine este o parte integrantă a vieții, dar își desfășoară acțiunile fără a se atașa de rezultate. O persoană înțeleaptă acționează pentru a menține ordinea lumii și a ajuta societatea, nu pentru beneficii personale.

3-26

Pentru a nu tulbura mințile celor neștiutori, care sunt atașați de roadele acțiunii, cel înțelept nu trebuie să-i rețină de la acțiune. Mai degrabă, acționând cu conștiință spirituală, el ar trebui să-i implice în toate acțiunile.

Explicație: În acest verset, Krișna oferă sfaturi oamenilor înțelepți cu privire la modul în care ar trebui să se apropie de cei care nu au înțeles adevărul spiritual și care sunt atașați de acțiunile materiale. Oamenii înțelepți nu ar trebui să confunde sau să deruteze pe cei neștiutori cu cunoștințele lor spirituale profunde, deoarece acest lucru ar putea crea incertitudine și confuzie. În schimb, ar trebui să-i încurajeze pe cei neștiutori să-și îndeplinească îndatoririle și să dea un exemplu, acționând altruist și cu compasiune, inspirând astfel pe alții să urmeze calea spirituală.

3-27

Toate acțiunile sunt săvârșite sub influența calităților naturii materiale, dar cel care este rătăcit în egoism crede: „Eu sunt făptuitorul”.

Explicație: Acest verset indică iluzia egoismului care face ca o persoană să se simtă ca făptuitorul acțiunilor, în timp ce, în realitate, totul se întâmplă sub influența forțelor materiale și a legilor Universului. O persoană dezvoltată spiritual este conștientă că este doar un martor și înțelege că natura materială este adevăratul făptuitor al acțiunilor.

3-28

Cel care are cunoștințe despre Adevărul Absolut, o, cel cu brațe puternice, nu se implică în satisfacerea simțurilor, cunoscând bine diferența dintre acțiunea pentru satisfacția proprie și acțiunea dedicată datoriei.

Explicație: O persoană care înțelege Adevărul Absolut și natura acțiunii este conștientă că acțiunile și consecințele rezultă din calitățile materiale (bunătate, pasiune și ignoranță), prin urmare nu se percepe ca fiind făptuitorul și rămâne neatașată de acțiunile și rezultatele lumești. El vede că acțiunile sunt efectuate de la sine, datorită naturii materiale, nu voinței sale proprii. Mahābāho (cel cu brațe puternice) este o formă de adresare a lui Arjuna pe care Krișna o folosește pentru a sublinia puterea și vitejia lui Arjuna.

3-29

Înșelați de calitățile naturii materiale, cei plini de ignoranță se dedică pe deplin acțiunilor materiale și se atașează de ele. Deși, din cauza ignoranței, îndatoririle acestor oameni sunt inferioare, cel înțelept, care știe totul, nu trebuie să-i deranjeze.

Explicație: Acest verset indică faptul că o persoană înțeleaptă, cu compasiune și umilință, îi ajută pe ceilalți, dar nu încearcă să le impună cunoștințe mai profunde dacă aceștia nu sunt încă pregătiți pentru asta. Oamenii aflați în ignoranță trăiesc în propria lor percepție a lumii, unde se agață de acțiunile lor și de rezultatele acestora, iar dacă li se impun învățături mai profunde prea devreme, acest lucru poate provoca confuzie sau reacții negative.

3-30

De aceea, o, Arjuna, dăruindu-Mi toate lucrările tale, cu înțelegere deplină despre Mine, fără dorință de beneficiu personal, fără pretenții la proprietate, eliberat de apatie, luptă!

Explicație: Eliberarea de egoism și atașament este esențială pentru ca o persoană să poată acționa pe deplin, menținând echilibrul spiritual. Krișna îl încurajează pe Arjuna să lupte și să-și îndeplinească datoria de războinic, dar cu o minte eliberată de tulburările interioare, pentru ca el să poată acționa altruist și complet pașnic, înțelegând că acționează în cadrul voinței divine.

3-31

Cei care își îndeplinesc îndatoririle conform instrucțiunilor Mele și urmează această învățătură cu credință și fără invidie, se eliberează de legăturile consecințelor acțiunii.

Explicație: În acest verset, Krișna indică faptul că acei oameni care îi urmează constant învățăturile cu credință și fără scepticism sau invidie, obțin eliberarea de consecințele acțiunii. El subliniază că, acceptând învățătura cu o minte credincioasă, oamenii pot ieși din ciclul acțiunii care îi leagă de acțiunile lumești și de consecințele lor. Credința și încrederea sunt esențiale pentru a se elibera de consecințele negative ale acțiunii.

3-32

Dar cei care, din invidie, nu respectă aceste instrucțiuni ale Mele și nu practică în mod regulat această învățătură, sunt considerați înșelați în toate cunoștințele și condamnați la suferință și la o viață irațională.

Explicație: Oamenii care nu urmează învățăturile lui Krișna sau le resping sunt considerați ca distrugându-și șansele de a atinge libertatea spirituală, deoarece le lipsește înțelegerea esenței vieții. Krișna îi îndeamnă pe acești oameni să se dedice credinței și disciplinei spirituale, deoarece, ignorând această cale, ei pierd pacea interioară și adevăratul sens al vieții.

3-33

Chiar și o persoană înțeleaptă acționează conform naturii sale, căci orice ființă urmează natura pe care a dobândit-o de la cele trei calități. Ce poate aduce oprimarea?

Explicație: În acest verset, Krișna explică faptul că, chiar dacă o persoană are cunoștințe spirituale, ea acționează totuși conform naturii sale înnăscute. Natura materială are anumite calități care influențează comportamentul tuturor ființelor. Krișna subliniază că este inutil să suprimăm sau să luptăm împotriva acestei naturi, deoarece calitățile naturale vor influența întotdeauna comportamentul uman. În loc să încerce să-și suprime complet calitățile, o persoană ar trebui să-și înțeleagă natura materială și să se străduiască să-și folosească calitățile naturale pentru a-L sluji pe Dumnezeu și a promova bunăstarea societății. Conform naturii sale, înseamnă că comportamentul și acțiunile unei persoane sunt influențate de calitățile și personalitatea sa înnăscute, care sunt modelate de structura minții și caracterului său, cum ar fi: temperamentul și emoțiile, alegerea carierei, atitudinea față de provocări, înclinațiile spirituale, relațiile sociale, responsabilitatea față de familie și societate.

3-34

În interacțiunea dintre simțuri și obiectele lor apar atașamentul și aversiunea, dar o persoană nu trebuie să cadă sub stăpânirea lor, deoarece acestea sunt obstacole în calea creșterii spirituale.

Explicație: În acest verset, Krișna explică faptul că simțurile umane sunt întotdeauna atrase de anumite obiecte, provocând atât atașament, cât și aversiune. Aceste reacții sunt naturale, totuși Krișna avertizează că o persoană nu ar trebui să permită acestor emoții să o stăpânească. Atașamentul și aversiunea sunt două forțe puternice care pot duce o persoană la dezechilibru spiritual și îi pot perturba calea către eliberare. Aceste emoții trebuie depășite pentru a atinge pacea interioară și libertatea spirituală.

3-35

Este mai bine să-ți îndeplinești propria datorie, chiar dacă este imperfectă, decât să îndeplinești perfect datoria altcuiva. Moartea în timp ce îți îndeplinești datoria este mai bună; datoria altcuiva este plină de pericole.

Explicație: Acest verset ne învață că fiecare persoană trebuie să-și îndeplinească propria datorie în viață, care este calea, responsabilitatea sau misiunea individuală a fiecărei persoane, care este în concordanță cu caracterul, abilitățile, talentele, statutul social și circumstanțele de viață ale acesteia. Este o cale naturală în viață care ajută o persoană să trăiască în armonie cu sine și cu lumea, îndeplinind acțiunile care corespund naturii sale înnăscute și rolului în societate. Chiar dacă o persoană face greșeli în propria sa datorie sau nu este îndeplinită perfect, este mai bine decât să încerce să îndeplinească o datorie străină care nu este legată de propria sa cale în viață.

3-36

Arjuna a spus: O, descendent al lui Vārṣṇeya, cum este încurajată o persoană să acționeze păcătos, chiar și fără să vrea, ca și cum ar fi forțată?

Explicație: În acest verset, Arjuna îi pune o întrebare lui Krișna, încercând să înțeleagă de ce o persoană, chiar dacă nu dorește să facă rău sau să păcătuiască, este totuși adesea forțată să facă acțiuni greșite. El întreabă ce îl determină pe un om să săvârșească păcatul chiar și împotriva voinței sale, ca și cum ar fi condus de o forță dincolo de controlul său. Vārṣṇeya este un mod în care Arjuna se adresează lui Krișna, însemnând cel care provine din dinastia Vrișni. Folosind această adresare, Arjuna își arată respectul și încrederea în Krișna ca învățător spiritual și îl întreabă cu onoare și umilință.

3-37

Cel Preaînalt Domn a spus: O, Arjuna, aceasta este pasiunea care provine din asocierea cu calitatea pasiunii și se transformă ulterior în furie și care este dușmanul atotcuprinzător și păcătos al lumii.

Explicație: Dorința și furia sunt mari dușmani, deoarece creează necontrol și distrug pacea minții. Ele consumă echilibrul interior al unei persoane și o fac să facă lucruri care provoacă păcate. Dorința este ceea ce provoacă pasiunea și neliniștea, iar atunci când dorințele nu sunt satisfăcute, ele se transformă în furie, care tulbură pacea interioară a unei persoane și duce la acțiuni greșite. Aceste dorințe și furie provin din natura pasiunii, care este o calitate a naturii materiale care creează neliniște, pasiune și dorință de satisfacție.

3-38

Așa cum focul este acoperit de fum, așa cum o oglindă este acoperită de praf, așa cum învelișul fructului acoperă embrionul, tot așa ființa vie este acoperită de diferite grade ale acestei pofte.

Explicație: Dorințele sunt principalul obstacol care întunecă claritatea minții umane și o împiedică să vadă adevărul despre sine și despre lume. Aceste trei comparații indică diferite niveluri de dorință care pot împiedica creșterea spirituală a unei persoane. Așa cum focul este în cele din urmă capabil să iasă prin fum, tot așa o persoană își poate dizolva dorințele prin disciplină spirituală și autocontrol pentru a-și dezvălui adevărata natură, care este nemurirea sufletului și unitatea cu Dumnezeu.

3-39

Astfel, conștiința pură a ființei vii este acoperită de dușmanul ei veșnic - pofta - care nu este niciodată satisfăcută și arde ca un foc.

Explicație: În acest verset, Krișna explică faptul că pofta este dușmanul veșnic al omului, care îi ascunde cunoștințele și înțelepciunea. Dorința creează întunecare și împiedică o persoană să vadă adevărul și să trăiască în conformitate cu cunoștințele spirituale. Krișna compară dorința cu un foc care arde mereu, dar nu este niciodată satisfăcut - vrea mereu mai mult. În acest verset, Krișna i se adresează lui Arjuna ca fiul lui Kunti, amintindu-i de originea sa nobilă și de puterea de războinic.

3-40

Simțurile, mintea și intelectul sunt locurile acestei pofte. Cu ajutorul acestora, pofta întunecă cunoștințele adevărate și induce în eroare ființa întrupată.

Explicație: Simțurile sunt primul loc în care pofta începe să funcționeze, deoarece o persoană dorește să se bucure de lume prin vedere, auz, atingere, gust și miros. De aici, pofta pătrunde în minte, creând emoții și neliniște. Apoi influențează intelectul, care este puterea de luare a deciziilor a unei persoane, inducându-l în eroare și îndepărtându-l de la calea cea bună. Când pofta acoperă cunoștințele unei persoane, ea uită de adevărata sa natură spirituală și devine sclavul dorințelor materiale. Pofta induce în eroare o persoană și o împiedică să atingă libertatea spirituală și pacea interioară.

3-41

Prin urmare, o, Arjuna, cel mai bun dintre Bhāratas, de la bun început controlează acest mare simbol al păcatului, pofta, prin restricționarea simțurilor, și ucide acest distrugător al cunoașterii și al auto-realizării.

Explicație: În acest verset, Krișna îi dă sfaturi lui Arjuna despre cum să depășească pofta, care distruge cunoștințele și înțelegerea spirituală a unei persoane. Primul pas pe care o persoană îl poate face este să-și controleze simțurile. Simțurile sunt cele prin care dorințele intră în mintea unei persoane și o capturează, așa că, controlând simțurile, o persoană poate restricționa influența dorințelor. În acest verset, Krișna i se adresează lui Arjuna ca fiind cel mai bun descendent al lui Bharata, onorându-l pentru originea sa nobilă și pentru putere. Aceasta servește ca o amintire că Arjuna are puterea spirituală și responsabilitatea de a depăși influența dorințelor.

3-42

Simțurile active sunt superioare materiei, mintea este superioară simțurilor, intelectul este și mai înalt decât mintea, iar el (sufletul) este chiar mai înalt decât intelectul.

Explicație: În acest verset, Krișna explică ierarhia interioară a omului. El arată că există mai multe niveluri care reglementează comportamentul și percepția umană, iar aceste niveluri formează o ordine ierarhică. Acest verset ne învață despre structura interioară a omului și despre faptul că sufletul este cea mai înaltă esență a omului, care se află deasupra simțurilor, minții și intelectului. Pentru a atinge pacea interioară și libertatea spirituală, o persoană trebuie să controleze aceste niveluri inferioare și să atingă conștiința sufletului.

3-43

Astfel, știind că sufletul este transcendental simțurilor materiale, minții și inteligenței, o, Arjuna cel puternic, trebuie să-ți liniștești mintea cu inteligența spirituală, neclintită, și să învingi pofta, acest dușman de neînvins.

Explicație: În acest verset, Krishna își încheie învățătura despre dorințe și despre modul în care acestea afectează o persoană. El subliniază că, pentru a depăși dorințele, o persoană trebuie mai întâi să înțeleagă că sufletul este superior intelectului și minții. Numai atunci când o persoană își realizează adevărata sa natură spirituală, poate folosi mintea pentru a se controla și a depăși dorința. Aici, Krishna se adresează lui Arjuna ca cel puternic, ceea ce este un compliment pentru forța și vitejia sa fizică. Cu toate acestea, în acest context, adresarea indică puterea spirituală a lui Arjuna - el nu are doar puterea de a lupta fizic, ci și puterea interioară necesară pentru a învinge dorința, care este cel mai mare dușman interior al omului.