4-1

Preaiubitul Domn a spus: Eu i-am predat această știință nepieritoare a serviciului devțional zeului Soarelui, zeul Soarelui i-a predat-o tatălui omenirii, iar Manu i-a predat-o regelui.

Explicație: În acest verset, Krishna explică vechimea și permanența învățăturii disciplinei spirituale, subliniind că această cunoaștere spirituală nu este nouă sau schimbată în timp. Este veșnică și a existat întotdeauna. Krishna afirmă că el însuși a transmis inițial această disciplină spirituală nepieritoare zeului Soarelui, care este administratorul Universului și simbolul luminii. Zeul Soarelui a transmis mai departe această cunoaștere omenirii. Apoi, zeul Soarelui a transmis-o strămoșului omenirii și primului conducător care a stabilit ordinea vieții în societatea umană. Această învățătură a fost transmisă mai departe regelui, din care a provenit dinastia conducătorilor. Krishna subliniază că învățătura disciplinei spirituale nu este ceva nou, ci este veșnică și permanentă, transmisă din generație în generație de la surse divine la omenire.

4-2

Această știință supremă a fost astfel primită prin lanțul succesiunii discipolilor, iar regii sfinți au înțeles-o așa. Dar, cu trecerea timpului, succesiunea discipolilor a fost întreruptă și, prin urmare, această știință, așa cum este, pare să se fi pierdut.

Explicație: În acest verset, Krishna explică modul în care învățătura disciplinei spirituale a fost transmisă printr-un lanț de profesori-discipoli. În trecut, această învățătură era transmisă regilor-sfinți, care erau atât conducători, cât și învățători spirituali. Acești regi erau responsabili de guvernarea societății în conformitate cu principiile spirituale. Cu toate acestea, în timp, această învățătură a dispărut, deoarece oamenii i-au uitat valoarea și s-au abătut de la calea spirituală. Învățătura, care anterior era practicată și înțeleasă, a dispărut treptat, deoarece societatea și-a pierdut legătura cu disciplina spirituală. Această cunoaștere a fost păstrată secretă și transmisă doar celor aleși. În acest verset, Krishna i se adresează lui Arjuna ca Parantapa, ceea ce înseamnă distrugătorul dușmanilor. Această adresare simbolizează puterea și curajul lui Arjuna, care sunt necesare nu numai în lupta fizică, ci și în lupta spirituală împotriva dușmanilor interni, cum ar fi ignoranța și dorințele.

4-3

Această aceeași știință antică despre unitatea cu Preaiubitul Domn îți spun astăzi, deoarece ești devotatul și prietenul Meu, de aceea poți înțelege misterul transcendental al acestei științe.

Explicație: Krishna subliniază că această învățătură este deosebit de importantă, deoarece nu este doar cunoaștere teoretică, ci și cheia înțelegerii spirituale. Misterul ei constă în capacitatea de a înțelege și de a practica disciplina spirituală care duce la iluminare. Arjuna este considerat demn, deoarece este atât prieten, cât și un adept loial, ceea ce indică abilitățile sale spirituale și loialitatea față de Krishna.

4-4

Arjuna a spus: Zeul Soarelui este mai în vârstă decât Tine. Cum să înțeleg că Tu i-ai predat această știință la început?

Explicație: În acest verset, Arjuna își exprimă neînțelegerea despre cum Krishna ar fi putut preda această învățătură antică a disciplinei spirituale zeului Soarelui, care a trăit în antichitate. Arjuna se îndoiește de cum este posibil acest lucru, deoarece știe că Krishna s-a născut mai târziu și este contemporanul său.

4-5

Preaiubitul Domn a spus: Multe, multe nașteri au fost atât ale Mele, cât și ale tale. Eu le pot aminti pe toate, dar tu nu poți, o, învingătorule al dușmanilor!

Explicație: Krishna este sufletul veșnic, care poate intra liber în această lume atunci când este necesar și își amintește toate nașterile și acțiunile sale trecute. Arjuna, fiind om, este limitat în capacitatea sa de a-și aminti trecutul și viața anterioară. Aceasta indică diferența dintre un om obișnuit și Domnul Divin. Învingătorul dușmanilor este un epitet care indică capacitatea lui Arjuna de a învinge dușmanii pe câmpul de luptă, amintindu-i de datoria sa de războinic.

4-6

Deși sunt nenăscut și corpul Meu transcendental nu îmbătrânește niciodată, și deși sunt Domnul tuturor ființelor vii, totuși, în fiecare epocă, Mă manifest în forma Mea transcendentală inițială.

Explicație: În acest verset, Krishna își explică natura sa divină și capacitatea de a intra în această lume, chiar rămânând neschimbat și nenăscut. Deși este Domnul veșnic și sufletul său este indestructibil, el alege să intre în lumea materială atunci când este necesar. Krishna intră în această lume nu din necesitate, ci cu puterea sa divină, care îi permite să acționeze aici fără nicio limitare materială.

4-7

Ori de câte ori și oriunde practica religioasă scade și începe să domine necredința, o, descendent al Bharatei, în acel moment Eu cobor personal.

Explicație: În acest verset, Krishna explică de ce și când se întrupează în această lume. El subliniază că, atunci când dreptatea, virtutea este amenințată și nedreptatea, răul crește, el vine în lume pentru a restabili ordinea și a proteja dreptatea. Dreptatea se referă la ordinea cosmică și morală care asigură echilibrul societății, în timp ce nedreptatea este opusul acesteia, care distruge această ordine. Acest verset subliniază că Dumnezeu nu rămâne indiferent atunci când nedreptatea și necredința domină societatea, ci intervine activ pentru a-i proteja pe cei drepți și a distruge răul.

4-8

Pentru a-i elibera pe cei pioși și pentru a-i nimici pe cei răi, precum și pentru a restabili principiile dreptății, Eu apar din epocă în epocă.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că el apare în această lume cu trei scopuri principale: să-i protejeze pe cei drepți, să-i distrugă pe cei răi și să restabilească dreptatea. El subliniază că acest lucru se întâmplă în fiecare epocă, atunci când este necesar să se restabilească echilibrul în lume. Dreptatea este legea divină care menține armonia și ordinea, iar atunci când această ordine este amenințată, Krishna vine să restabilească această lege.

4-9

Cel care cunoaște natura transcendentală a venirii și acțiunilor Mele, părăsind acest corp, nu se mai întoarce în această lume materială, ci atinge sălașul Meu veșnic, o, Arjuna.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că cel care înțelege nașterea și acțiunile sale divine, atinge eliberarea și nu mai este legat de ciclul reîncarnărilor. Nașterea și acțiunile lui Krishna nu sunt similare cu nașterile și acțiunile oamenilor obișnuiți. Ele sunt divine și realizate cu un scop special - de a-i proteja pe cei drepți și de a restabili dreptatea. Când o persoană înțelege cu adevărat această realitate divină, ea înțelege că Krishna nu este supus legilor materiale, cum ar fi nașterea și moartea. O astfel de înțelegere autentică duce persoana la eliberarea din ciclul nașterii și morții. Când o persoană își părăsește corpul material, ea nu se mai întoarce în această lume, ci îl atinge pe Krishna, ceea ce înseamnă atingerea iluminării spirituale și a vieții veșnice alături de Dumnezeu.

4-10

Eliberați de atașament, teamă și mânie, absorbiți complet în Mine și găsindu-și refugiu în Mine, mulți, mulți care s-au purificat anterior prin cunoașterea despre Mine, au atins astfel dragostea transcendentală pentru Mine.

Explicație: În acest verset, Krishna explică modul în care oamenii care caută refugiu la el și sunt eliberați de atașament, teamă și mânie, sunt capabili să atingă perfecțiunea spirituală și să se contopească cu esența sa. Atașamentul față de lucrurile materiale, teama de pierdere și mânia care apare din dorințele neîmplinite sunt obstacole în calea creșterii spirituale. Oamenii care reușesc să depășească aceste obstacole devin liberi de influența lumii materiale. În plus, Krishna indică faptul că cei care sunt purificați prin cunoaștere și asceză (autodisciplină) sunt capabili să atingă nivelul divinității sale. Această combinație de cunoaștere și disciplină spirituală este calea către purificarea și iluminarea spirituală. Cei care urmează această cale se contopesc în cele din urmă cu esența lui Krishna, atingând eliberarea. Această contopire înseamnă unitate completă cu Dumnezeu.

4-11

În funcție de modul în care oamenii se predau Mie, Eu îi răsplătesc. Toată lumea urmează calea Mea în toate felurile, o, Partha.

Explicație: În acest verset, Krishna indică faptul că el răspunde la dorințele și acțiunile oamenilor în funcție de modul în care se apropie de el. Dacă oamenii caută iluminare spirituală, o primesc; dacă caută succes material, îl obțin și pe acesta. Krishna subliniază că el este universal și mereu prezent, iar oamenii cu motivații și abordări diferite îl pot căuta. Așa cum oamenii doresc să se asocieze cu divinul, în același mod Krishna răspunde și le împlinește dorințele. Acest lucru se poate face prin iubire, devotament, cunoaștere, asceză sau chiar dorințe materiale - Krishna răspunde tuturor conform dorinței lor. Mai mult, Krishna explică faptul că toți oamenii, conștient sau inconștient, urmează căile sale. Aceasta înseamnă că, indiferent dacă o persoană aspiră la iluminare spirituală sau la plăcere materială, ea se află încă în ordinea creată de divinitate și urmează o cale care duce în cele din urmă la înțelegerea divinității. Partha este un cuvânt de adresare către Arjuna, care înseamnă fiul lui Pritha (un alt nume pentru mama lui Arjuna, Kunti, este Pritha). Prin această adresare, Krishna indică o legătură strânsă cu Arjuna și îi reamintește de nobilimea sa, precum și de rolul său de războinic și adept al lui Krishna.

4-12

Oamenii din această lume doresc succes în acțiuni fructuoase și, prin urmare, se închină ființelor cerești. Desigur, oamenii din această lume obțin rapid roadele acțiunilor dorite.

Explicație: În acest verset, Krishna subliniază că ființele divine oferă oamenilor resursele necesare vieții, cu condiția să fie onorate prin sacrificii și acțiuni altruiste. Krishna explică faptul că oamenii care caută succes material și roade din acțiunile lor se închină de obicei diferitelor ființe cerești. Acești oameni doresc rezultate rapide în viața lor, motiv pentru care caută ajutor divin de la zeități care guvernează diferite sfere materiale. Aceasta ar putea însemna bogăție, succes sau alte bunuri materiale pe care încearcă să le obțină prin acțiune (prin acțiunile lor). Cu toate acestea, aici Krishna subliniază că aceste succese rapide și roade materiale pe care le obțin oamenii sunt doar temporare și provin din acțiunea lumească. Aceste rezultate apar doar în această lume a oamenilor și sunt legate de ciclul acțiunii - nu sunt legate de eliberarea spirituală sau de adevărata conștientizare a divinului. Câștigul material este descris aici ca fiind ușor de obținut, dar nu este o soluție pe termen lung pentru creșterea spirituală.

4-13

În conformitate cu cele trei calități ale naturii materiale și cu acțiunile asociate, am creat cele patru ordine ale societății umane. Și deși Eu sunt creatorul acestui sistem, trebuie să știi că nu fac nimic și sunt transcendental.

Explicație: În acest verset, Krishna explică cele patru ordine sociale, care sunt determinate de calitățile naturale și acțiunile oamenilor. Acest sistem include brahmani (înțelepți și preoți), kshatriyași (războinici și conducători), vaișyași (comercianți și fermieri) și șudrași (muncitori și slujitori). Acest sistem este conceput astfel încât societatea să funcționeze în armonie și fiecare persoană să facă munca care corespunde calităților și abilităților sale. Deși Krishna este creatorul acestui sistem, el însuși este neimplicat și etern, ceea ce indică natura sa divină. Krishna este dincolo de toate legile materiale și nu participă la procesul de acțiune care se referă la oameni.

4-14

Nu există nicio acțiune care să Mă afecteze, nici Eu nu aspir la roadele acțiunii. Cel care înțelege acest adevăr despre Mine, de asemenea, nu este implicat în consecințele acțiunilor.

Explicație: În acest verset, Krishna își explică natura divină, în care el efectuează acțiuni, dar acestea nu-l pătează și nu-l leagă. El dezvăluie că nu are dorința de roade sau rezultate ale acțiunilor, deoarece acționează într-un mod neatașat. Aceasta indică natura impersonală și eternă, care nu are atașament față de lumea materială și legăturile acțiunilor sale. Krishna indică faptul că oricine înțelege cu adevărat capacitatea sa de a efectua acțiuni fără atașament sau dorință de rezultate, se poate elibera și de influența legii karmei. O persoană care practică acțiuni cu o minte neatașată și cu intenție altruistă, la fel ca Krishna, este eliberată de consecințele acțiunii. Acest principiu este esența acțiunii altruiste.

4-15

Toți cei eliberați din antichitate au acționat cu această înțelegere și astfel au atins eliberarea. Prin urmare, așa cum au făcut cei antici, îndeplinește-ți datoria în această conștiință divină.

Explicație: În acest verset, Krishna îl îndeamnă pe Arjuna să-și îndeplinească datoriile și explică faptul că oamenii antici care doreau eliberarea și-au îndeplinit acțiunile în conformitate cu principiile dreptății, înțelegând esența acțiunii neatașate. Krishna indică faptul că îndeplinirea acțiunilor, înțelegând sensul lor profund, este o cale esențială către libertatea spirituală. Această învățătură este eternă și a fost urmată de oamenii antici, motiv pentru care și Arjuna trebuie să-și îndeplinească acțiunile în această lume, fără a se atașa de roadele lor.

4-16

Nici chiar înțelepții nu pot distinge ce este acțiunea și ce este inacțiunea. Acum îți voi explica ce este acțiunea și, aflând asta, te vei elibera de tot răul.

Explicație: În acest verset, Krishna abordează conceptele de acțiune și inacțiune, care sunt o problemă filozofică complexă, chiar și pentru cei înțelepți. Mulți oameni, inclusiv cei învățați, sunt confuzi cu privire la ceea ce este cu adevărat acțiunea și ceea ce este inacțiunea și cum să le deosebească pe cele două. Aceasta indică faptul că esența acțiunii nu este atât de ușor de înțeles. Krishna promite să explice acest mister - cum să înțelegi acțiunea care nu pătează și nu duce la legăturile acțiunii. El subliniază că, înțelegând acțiunea și executarea ei corectă, o persoană se poate elibera de consecințele nefavorabile. Astfel, această înțelegere permite depășirea legăturilor acțiunii și atingerea libertății spirituale.

4-17

Complexitatea acțiunii este foarte greu de înțeles. Prin urmare, o persoană trebuie să știe bine ce este acțiunea, ce este acțiunea interzisă și ce este inacțiunea.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că esența acțiunii este complexă și trebuie înțeleasă mai profund. O persoană trebuie să înțeleagă cele trei tipuri principale de acțiune și diferențele dintre ele, pentru a putea avansa conștient pe calea spirituală. • Acțiunea corectă, care este în conformitate cu dreptatea (legile dreptății). • Acțiunea incorectă sau acțiunea care este în contradicție cu dreptatea (legile și principiile morale). • Inacțiunea sau acțiunea care se desfășoară fără consecințele acțiunii, deoarece se face cu o minte neatașată (fără atașament față de rezultatele acțiunii). adevărata natură a acțiunii este greu de înțeles, deoarece chiar și aceeași acțiune poate produce rezultate diferite în funcție de intenția și starea minții cu care este efectuată. Acțiunea incorectă poate provoca suferință și poate îndepărta de Dumnezeu, în timp ce acțiunea corectă duce la creșterea spirituală.

4-18

Cel care vede acțiune în inacțiune și inacțiune în acțiune este cel mai înțelept dintre oameni și, deși desfășoară tot felul de acțiuni, se află într-o stare transcendentală.

Explicație: Krishna învață că o persoană trebuie să vadă acțiune în inacțiune și inacțiune în acțiune. Aceasta înseamnă că un adevărat practicant al disciplinei spirituale și o persoană înțeleaptă înțelege că, chiar dacă acționează fizic în această lume, mintea și conștiința sa sunt libere de atașamentul față de rezultatele și consecințele acțiunii. O astfel de persoană poate lucra și poate fi activă, dar în starea sa interioară nu există atașament față de acțiune sau roadele ei - aceasta este inacțiunea în acțiune. De asemenea, există cazuri în care o persoană nu acționează fizic, dar se gândește sau își dorește ceva care provoacă acțiune. În acest caz, chiar și inacțiunea sa poate fi acțiune, deoarece mintea sa este atașată și implicată în așteptarea roadelor acțiunii. Aceasta înseamnă că o persoană poate experimenta acțiunea chiar și fără a face muncă fizică, dacă este atașată de dorințe sau rezultate. Persoana înțeleaptă este capabilă să înțeleagă acest sens profund al acțiunii și al inacțiunii - ea acționează cu o minte neatașată și, prin urmare, acțiunile sale nu provoacă consecințele acțiunii.

4-19

Despre o persoană care a dobândit pe deplin cunoașterea se consideră că este aceea a cărei fiecare efort este lipsit de dorința de satisfacere a simțurilor. Înțelepții spun că un astfel de făptuitor, ale cărui roade ale acțiunilor au fost arse de focul cunoașterii perfecte, a renunțat la roade.

Explicație: În acest verset, Krishna vorbește despre o persoană care a atins adevărata iluminare. Pentru o astfel de persoană, toate acțiunile sale sunt lipsite de atașament și dorințe pentru roadele acțiunii. El acționează, dar acțiunile sale nu sunt conduse de puterea dorințelor sau a motivelor egoiste. Acțiunile unei astfel de persoane sunt arse de focul cunoașterii, ceea ce înseamnă că el acționează cu cunoașterea care vine din conștiința divinității și înțelegerea adevăratei realități. Cunoașterea în acest context este înțelegerea dreptății și a acțiunilor neatașate, în care nu există dorință de roade materiale. Când o persoană înțelege că toate acțiunile trebuie efectuate altruist, obligațiile acțiunilor sale sunt distruse, deoarece el nu mai este legat de rezultatele acțiunii.

4-20

Renunțând la orice atașament față de roadele acțiunilor sale, mereu mulțumit și independent, el nu efectuează nicio acțiune fructuoasă, deși este implicat în tot felul de activități.

Explicație: În acest vers, Krishna descrie o persoană iluminată care s-a eliberat de atașamentul față de roadele acțiunilor. O astfel de persoană este constant mulțumită, ceea ce înseamnă că nu are nevoie să caute satisfacție în obiecte externe sau în rezultatele acțiunilor. Este independentă de lucrurile externe, deoarece satisfacția sa provine din înțelegerea spirituală interioară și din uniunea cu divinul. Deși această persoană continuă să acționeze în această lume și își îndeplinește îndatoririle, ea nu face de fapt nimic în sensul acțiunii. El efectuează acțiuni fără atașament, așa că nu formează legături de acțiune și nu provoacă consecințe ulterioare. Aceasta înseamnă că, deși perfecțiunea spirituală este o stare în care o persoană nu mai depinde de acțiuni, acțiunea este încă necesară pentru a sprijini societatea și bunăstarea lumii. O astfel de acțiune trebuie efectuată altruist, fără atașament față de rezultat.

4-21

O astfel de persoană înțelegătoare acționează cu un control complet al minții și al inteligenței, renunță la orice sentiment de proprietar asupra proprietății sale și acționează doar atât cât este necesar pentru a-și menține viața. Acționând astfel, el nu este afectat de consecințele acțiunilor păcătoase.

Explicație: O persoană poate fi liberă de consecințele acțiunilor dacă acționează cu o minte detașată și fără dorințe pentru roadele acțiunilor. O persoană care este liberă de dorințe, și-a controlat mintea și sufletul și renunță la proprietate (atașamentul material) își poate desfășura acțiunile în lume fără a se lega de ele. Acțiunile pe care le întreprinde o astfel de persoană sunt considerate acțiuni corporale necesare pentru viața de zi cu zi, dar nu provoacă consecințe ale acțiunii. Aceasta înseamnă că acțiunile sale sunt libere de păcat sau de contaminare, deoarece acționează cu o minte altruistă, iar acțiunile sale sunt efectuate doar la nivel corporal, fără a provoca dorință sau atașament. Aceasta este o parte importantă a disciplinei spirituale - o persoană trebuie să fie capabilă să efectueze acțiuni, dar să fie independentă de rezultatele acțiunilor și de obligațiile materiale.

4-22

Omul care este mulțumit de ceea ce vine în mod natural, eliberat de dualități și invidie, rămâne egal atât în succes, cât și în eșec, și nu este legat de acțiunile sale.

Explicație: În acest vers, Krishna explică principiile unei vieți detașate. O persoană care trăiește în conformitate cu dreptatea este mulțumită de ceea ce vine în mod natural. Nu este atașat de dorințele materiale și trăiește acceptând ceea ce i se dă, fără dorința de mai mult sau nemulțumirea de mai puțin. Această persoană este liberă de dualități (cum ar fi bucuria și tristețea, binele și răul), care guvernează adesea lumea materială. O astfel de persoană este, de asemenea, lipsită de invidie, ceea ce înseamnă că nu-i invidiază pe alții și nu este geloasă pe succesele lor. El este echilibrat atât în succes, cât și în eșec - rămâne calm indiferent de circumstanțele externe, deoarece fericirea lui provine din satisfacția interioară și înțelegerea spirituală, nu din evenimente externe. Chiar dacă efectuează acțiuni, o astfel de persoană nu este legată de acțiune. Aceasta înseamnă că acțiunile sale nu provoacă consecințe ale acțiunii, deoarece el acționează detașat și fără dorința pentru roadele acțiunilor.

4-23

Acțiunile acelei persoane care nu este supusă proprietăților naturii materiale și s-a stabilit pe deplin în cunoașterea transcendentală se contopesc complet cu transcendentalul.

Explicație: În acest vers, Krishna descrie o persoană care s-a eliberat de atașamentul față de lucrurile materiale și este liberă atât spiritual, cât și mental. Conștiința unei astfel de persoane se bazează pe cunoaștere - el înțelege scopul suprem al vieții și acționează în conformitate cu cunoștințele spirituale, nu cu dorințele lumești. O persoană care își desfășoară acțiunile ca ofrandă sau disciplină spirituală este liberă de consecințele acțiunii. Ofrandă aici înseamnă acțiune altruistă, care este dedicată unui scop mai înalt sau lui Dumnezeu. Când această persoană acționează în acest fel, acțiunile sale sunt distruse - aceasta înseamnă că acțiunile nu lasă consecințe ale acțiunii. Acțiunea sa nu provoacă obligații de acțiune, deoarece mintea sa este liberă de atașament și acționează cu cunoștințe spirituale. Conștiința eliberată a omului îi permite să efectueze acțiuni detașat - își îndeplinește îndatoririle, dar fără dorința de rezultate și, astfel, nu dobândește nicio consecință a acțiunii. Această învățătură este eternă și a fost urmată de oamenii antici, așa că și Arjuna trebuie să-și desfășoare acțiunile ca slujire lui Dumnezeu.

4-24

Omul care este complet cufundat în conștientizarea conștiinței divine va atinge cu siguranță tărâmul spiritual, datorită investiției sale complete în activități spirituale în care ofranda este o manifestare a Divinului și ofranda este spirituală.

Explicație: Acest vers descrie principiul unității depline între ofrandă, ofertant și Divinitate. Aici, conștiința divină este înțeleasă ca o realitate divină atotcuprinzătoare, care este prezentă în toate aspectele ofrandei. Ofranda în sine este conștiință divină, la fel și obiectul oferit este conștiință divină, iar acesta este oferit în focul conștiinței divine. Această conștiință a unității, că totul este conștiință divină, se realizează atunci când ofertantul acționează cu o minte care este complet dedicată conștiinței divine. Aceasta înseamnă că, atunci când o persoană acționează cu conștiința că toate acțiunile și ofrandele sale sunt dedicate Divinității (conștiinței divine), acțiunile sale devin parte a practicii spirituale, iar el ajunge la conștientizarea conștiinței divine. Acesta este principiul disciplinei spirituale - acțiunile devin altruiste și sunt efectuate cu conștiința divină. În acest vers, Krishna subliniază că, dacă o persoană își desfășoară toate acțiunile cu conștiința divină, atinge Adevărul Absolut și se eliberează de obligațiile acțiunii.

4-25

Unii practicanți ai disciplinei spirituale fac sacrificii, onorând Divinitățile, în timp ce alții fac ofrande în focul conștiinței divine.

Explicație: În acest vers, Krishna descrie două tipuri diferite de ofrande practicate de practicanții disciplinei spirituale. Ofranda aici este un simbol al acțiunilor altruiste care sunt dedicate Divinului sau practicii spirituale. • Primul mod - unii practicanți ai disciplinei spirituale fac ofrande ființelor divine sau Divinităților. Acești practicanți ai disciplinei spirituale își oferă acțiunile sau ofrandele Divinităților, căutând uniunea spirituală prin această închinare. • Al doilea mod - alți practicanți ai disciplinei spirituale își oferă ofrandele în focul conștiinței divine. Acești practicanți ai disciplinei spirituale văd conștiința divină ca destinația tuturor ofrandelor și își oferă acțiunile de dragul Divinității sau al adevărului suprem. Acest vers explică diferitele practici ale disciplinei spirituale în care acțiunile sunt dedicate unui scop mai înalt. Atât oferirea Divinităților, cât și oferirea Conștiinței Divine sunt moduri prin care practicanții disciplinei spirituale ating perfecțiunea spirituală, deoarece toate acțiunile sunt dedicate Divinului sau căii spirituale. Indiferent de tipul de ofrandă, esențialul este că toate acțiunile sunt dedicate unui scop mai înalt. Astfel de acțiuni altruiste și ofrande îi ajută pe practicanții disciplinei spirituale să-și dezvolte conștiința spirituală și să atingă perfecțiunea spirituală.

4-26

Unii, care doresc să obțină controlul minții și al simțurilor, oferă funcționarea auzului și a altor simțuri în focul contemplației interioare, alții oferă sunete și alte obiecte ale simțurilor în focul simțurilor.

Explicație: În acest vers, Krishna descrie diferite practici de ofrandă în care practicanții disciplinei spirituale își oferă mintea și simțurile ca ofrandă disciplinei spirituale. Există două tipuri principale de ofrande: • Primul mod - unii practicanți ai disciplinei spirituale își oferă simțurile (de exemplu, auzul, vederea, gustul) în focul auto-reținerii. Aceasta înseamnă că practică autocontrolul și gestionarea simțurilor pentru a-și reține impulsurile și a distrage atenția de la obiectele externe. Acesta este un mod de a dezvolta autocontrolul și de a disciplina mintea. • Al doilea mod - alți practicanți ai disciplinei spirituale oferă obiectele simțurilor (de exemplu, sunetul, mirosul, gustul) în focul simțurilor. Aceasta înseamnă că își oferă experiențele perceptive pe calea spirituală, nepermițând acestor obiecte senzoriale să le afecteze mintea. Acești practicanți ai disciplinei spirituale își controlează în mod conștient atitudinea față de obiectele senzoriale, nepermițând acestor experiențe să-i devieze de la scopul spiritual. Ambele moduri indică importanța autocontrolului și a unei vieți conștiente în practica spirituală. Controlul simțurilor și disciplina minții ajută practicantul disciplinei spirituale să atingă echilibrul spiritual și să evite atașamentul față de plăcerile lumești.

4-27

Cei care doresc să atingă realizarea de sine oferă toate acțiunile simțurilor și ale respirației vitale în focul reținerii minții, aprins de cunoaștere.

Explicație: În acest vers, Krishna descrie modul în care practicanții disciplinei spirituale practică reținerea de sine și autocontrolul cu lumina cunoașterii ca ghid. Practicanții disciplinei spirituale au două tipuri de acțiuni pe care le oferă ca ofrandă: • Acțiunile simțurilor - toate acțiunile pe care o persoană le efectuează cu simțurile sale, cum ar fi auzul, vederea, atingerea și altele, sunt controlate și oferite ca ofrandă, nepermițând simțurilor să se abată către obiecte externe. • Acțiunile forței vitale - forța vitală este respirația și alte energii ale corpului care controlează vitalitatea unei persoane. Practicanții disciplinei spirituale trebuie, de asemenea, să învețe să controleze și să ofere aceste capacități ca ofrandă în focul reținerii. Ofranda este făcută în focul reținerii și al disciplinei spirituale, care simbolizează practica disciplinei spirituale și autocontrolul. Această practică este iluminată de lumina cunoașterii, care indică conștientizarea spirituală și înțelegerea despre sine și lume. Cunoașterea este ceea ce îl ajută pe practicantul disciplinei spirituale să înțeleagă adevăratul sens al acțiunilor sale și să se elibereze de atașamentul față de obiectele senzoriale. Scopul acestei ofrande este de a purifica mintea și de a controla simțurile pentru a atinge echilibrul spiritual și înțelegerea scopului vieții. Lumina cunoașterii este ca un ghid care îl ajută pe practicantul disciplinei spirituale să nu se supună plăcerilor lumești și să-și concentreze atenția asupra căii spirituale. Arjuna trebuie să-și desfășoare acțiunile ca slujire lui Dumnezeu.

4-28

Alții fac ofrande renunțând la proprietățile lor, alții, făcând asceze severe, alții, practicând sistemul de opt etape al puterii divine, iar alții, studiind Vedele pentru a dobândi cunoștințe transcendentale.

Explicație: În acest vers, Krishna descrie diferitele tipuri de ofrande practicate de practicanții disciplinei spirituale și asceți, fiecare alegând propria cale de a-și oferi viața și acțiunile Divinității sau dezvoltării spirituale. Aceste ofrande pot fi materiale, fizice, spirituale sau intelectuale, în funcție de natura și tipul de practică al persoanei. Ofrandele sunt făcute cu o hotărâre fermă și disciplină spirituală. • Ofranda bunurilor - oamenii își oferă proprietățile materiale sau bogățiile pentru a-i ajuta pe alții sau pentru a promova scopuri spirituale. Acest tip de ofrandă îi ajută pe cei care depind de lucruri externe să-și ofere contribuția la calea spirituală. • Ofranda ascezei - oamenii oferă prin asceză sau disciplină fizică, limitându-și dorințele și trăind strict în conformitate cu principiile spirituale. Aceasta necesită multă hotărâre și putere de voință pentru a-și controla simțurile și instinctele. • Ofranda disciplinei spirituale - unii practică disciplina spirituală și contemplația pentru a atinge uniunea spirituală cu divinul. Aceasta este o cale de extindere a conștiinței și de atingere a armoniei interioare. • Ofranda cu cunoaștere și autoexplorare - unii își oferă timpul și energia studiului scripturilor sacre, dobândirii de cunoștințe și împărtășirii învățăturilor cu alții. Aceasta necesită inteligență și hotărâre interioară pentru a realiza și înțelege pe deplin învățăturile spirituale. Oamenii care participă la aceste ofrande sunt cei care își îndeplinesc cu strictețe promisiunile și acționează cu sârguință pentru a atinge perfecțiunea spirituală. Krishna explică că există diferite moduri în care o persoană își poate oferi viața și acțiunile, în funcție de capacitatea și hotărârea sa.

4-29

Alții, care se străduiesc să-și rețină respirația pentru a intra în transă, oferă expirația în inspirație și inspirația în expirație și, în final, oprind complet respirația, rămân în transă. Alții, limitând alimentația, oferă expirația în expirație.

Explicație: În acest vers, Krishna vorbește despre disciplina controlului respirației, care este o parte importantă a practicii disciplinei spirituale. Respirația este considerată o forță vitală, iar controlul ei este o formă esențială de disciplină spirituală. • Unii oferă expirația în inspirație și inspirația în expirație - aceasta indică controlul fluxului respirator, unde practicanții disciplinei spirituale combină și echilibrează inspirația și expirația. Acesta este un simbol al disciplinei respirației care ajută la armonizarea corpului și a minții. • Alții își rețin inspirația și expirația - acest vers se referă la practicanții disciplinei spirituale, unde își rețin inspirația și expirația, concentrându-se pe controlul respirației. Acesta este un aspect important al disciplinei spirituale care ajută la controlul energiei vitale și la atingerea echilibrului interior. Controlul respirației este una dintre disciplinele disciplinei spirituale, unde practicanții disciplinei spirituale își rețin respirația, ceea ce îi ajută să-și controleze mintea și emoțiile. Controlul respirației este strâns legat de controlul minții, deoarece echilibrarea inspirației și a expirației îi ajută pe practicanții disciplinei spirituale să-și mențină pacea interioară și disciplina spirituală.

4-30

Toți cei care cunosc sensul sacrificiului obțin eliberarea de karma și, după ce au gustat din nectarul nemuririi, fructul sacrificiului, merg la veșnica Locuință Divină.

Explicație: În acest verset, Krishna subliniază importanța sacrificiului și modul în care acesta ajută o persoană să se purifice și să atingă cel mai înalt scop spiritual: • Cunoscătorii sacrificiului: cei care înțeleg esența și semnificația sacrificiului sunt descriși ca oameni care știu cum funcționează sacrificiul în viața spirituală. Sacrificiul aici poate fi înțeles într-un sens mai larg, ca acțiune altruistă sau dedicare unui scop mai înalt. • Purificarea de păcate prin sacrificiu: acești oameni, prin acțiunile lor conștiente și altruiste, se purifică de trăsăturile, păcatele și faptele lor negative. Sacrificiul simbolizează acțiunea pură care elimină egoismul și dorința de bunuri materiale. • Bucurarea de rămășițele sacrificiului: cei care participă la sacrificiu se bucură de binecuvântarea care este rezultatul sacrificiului. Această binecuvântare simbolizează nemurirea și împlinirea spirituală care provine din acțiunile altruiste. Cel care slujește fără dorința de recompensă experimentează pace interioară și conștiință spirituală. • Atingerea Conștiinței Divine veșnice: cei care participă la acest proces de sacrificiu binecuvântat și se bucură de roadele sale, ajung în cele din urmă la Conștiința Divină – realitatea supremă, starea spirituală veșnică și imuabilă. Conștiința Divină este cea mai înaltă formă de conștiință spirituală, care transcende lumea materială.

4-31

O, cel mai bun dintre descendenții lui Kuru, fără sacrificiu nu este niciodată posibil să trăiești fericit în acest sistem planetar sau în această viață, darămite în următoarea?

Explicație: Cei care nu sacrifică sau nu participă la procesul sacrificiului nu au loc nici în această lume, nici în următoarea. Sacrificiul nu este doar un proces extern, ci și o disciplină spirituală care permite unei persoane să se purifice și să se îndrepte spre perfecțiunea spirituală. Sacrificiul este dăruirea de sine lui Dumnezeu. Dacă o persoană nu participă la procesul sacrificiului, nu are acces nici la beneficiile materiale din această lume, nici la beneficiile spirituale din viața următoare. În acest verset, Krishna se adresează lui Arjuna ca fiind cel mai bun din dinastia Kuru, pentru a sublinia că sacrificiul este esențial nu numai în această viață, ci și după moarte.

4-32

Toate aceste diferite tipuri de sacrificii sunt aprobate de Vede și toate provin din diferite acțiuni. Cunoscându-le astfel, vei fi eliberat.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că diferitele tipuri de sacrificii pe care le-a descris în versetele anterioare sunt exprimate prin Conștiința Divină și se găsesc în Vede – scripturile sfinte care stabilesc diferite tipuri de sacrificii și ceremonii. Aceste sacrificii au rezultat din acțiuni, ceea ce înseamnă că sacrificiile fac parte din acțiunea acțiunii, care ajută o persoană să dezvolte conștiința spirituală și să atingă eliberarea de obligațiile acțiunii. Acest verset subliniază că sacrificiile nu sunt doar ritualuri externe, ci și o parte din acțiunile și îndatoririle omului. Ele sunt o modalitate de a armoniza acțiunile cu Conștiința Divină și valorile spirituale. Înțelegând că toate sacrificiile sunt o expresie a acțiunii, o persoană se poate elibera de legăturile acțiunii și poate atinge libertatea spirituală. Când o persoană realizează că toate acțiunile sunt o modalitate de a participa la sacrificiu, ea încetează să se mai atașeze de lucrurile materiale și se eliberează de acțiune. Aceasta înseamnă că acțiunile altruiste (sacrificiile) permit unei persoane să trăiască liber și să atingă eliberarea spirituală.

4-33

O, cuceritorule al dușmanilor, sacrificiul făcut cu cunoaștere este mai bun decât simpla dăruire de bunuri materiale. În cele din urmă, o, fiu al lui Pārtha, acțiunea oricărui sacrificiu se împlinește pe deplin în cunoașterea transcendentală.

Explicație: În acest verset, Krishna indică superioritatea cunoașterii spirituale față de sacrificiile materiale. Deși sacrificiile materiale (cum ar fi proprietăți, bani sau bunuri) sunt importante, adevărata cunoaștere spirituală este mai valoroasă decât orice sacrificiu material. Sacrificiul cunoașterii este dezvoltarea educației și înțelegerii despre adevăratul scop al vieții și principiile dreptății. Krishna afirmă că toate acțiunile, chiar și sacrificiile materiale, sunt în cele din urmă împlinite cu cunoaștere. Aceasta înseamnă că cunoașterea spirituală este cea care dă acțiunilor și sacrificiilor adevărata semnificație și îndrumă persoana către eliberarea de legăturile acțiunii. Prin urmare, o persoană trebuie să se concentreze pe dezvoltarea cunoașterii și să facă sacrificii în înțelegerea spirituală, deoarece acestea vor ajuta la înțelegerea naturii acțiunii și a acțiunii și vor preveni atașamentul față de lumea materială. În acest verset, Krishna se adresează de două ori lui Arjuna cu cuvintele Parantapa (cuceritorul) și Pārtha (fiul lui Kuntī). Adresându-se lui ca Parantapa, Krishna indică capacitatea lui Arjuna de a învinge nu numai dușmanii externi, ci și pe cei interni – ignoranța și egoismul. Adresarea Pārtha îi amintește de nobilul neam în care s-a născut și îl îndeamnă să înțeleagă că trebuie să cultive cunoașterea spirituală și nu doar să facă sacrificii materiale.

4-34

Învață acest lucru apropiindu-te de un maestru spiritual cu supunere, adresând întrebări și slujind. Sufletele realizate care văd adevărul îți vor conferi cunoașterea.

Explicație: Acest verset ne învață că cunoașterea adevărată poate fi obținută prin umilință, punerea activă de întrebări și slujirea unui maestru spiritual. Krishna subliniază că, pentru a atinge înțelegerea spirituală, un discipol trebuie să fie dispus să învețe de la un maestru înțelept care a văzut adevărul. Cunoașterea nu este doar teorie, ci și experiență practică care poate fi dobândită prin disciplină și slujire. Maeștrii spirituali înțelepți sunt cei care ajută discipolul să atingă adevărata înțelegere și eliberare spirituală.

4-35

După ce ai dobândit cunoașterea reală de la un suflet realizat, nu te vei mai deda niciodată unei asemenea iluzii, căci prin această cunoaștere vei vedea că toate ființele vii nu sunt altceva decât o parte din Mine – că sunt în Mine.

Explicație: În acest verset, Krishna indică puterea cunoașterii spirituale. Când o persoană dobândește cunoaștere spirituală adevărată, ea nu mai cade în iluzie. Iluzia aici înseamnă ignoranța legată de perceperea de sine ca fiind separată de ceilalți și de Divin. Cunoașterea spirituală permite unei persoane să înțeleagă că toate creaturile vii sunt interconectate. Această cunoaștere dezvăluie că tot ceea ce există se află atât în ​​esența omului însuși, cât și în Dumnezeu (Krishna). Această unitate dintre individ și Divin este principala concluzie pe care o obține o persoană atunci când învață cunoașterea spirituală. Când o persoană înțelege că totul este conectat la Divin, ea se eliberează de dualitatea sinelui și a altora și înțelege că toată viața și tot ceea ce există fac parte din conștiința divină unificată. Această cunoaștere ajută la eliberarea de iluzie și la vederea unității dintre toate viețile și Dumnezeu. În acest verset, Krishna i se adresează lui Arjuna ca Pāṇḍava – indicând apartenența sa la dinastia Pāṇḍava, care simbolizează puterea și dreptatea.

4-36

Chiar dacă ești cel mai mare păcătos dintre toți păcătoșii, vei putea, folosind barca cunoașterii, să treci peste toate păcatele tale.

Explicație: În acest verset, Krishna subliniază că cunoașterea spirituală este un mijloc extrem de puternic, capabil să curețe o persoană de toate păcatele, indiferent cât de grave ar fi fost acestea. El indică faptul că, chiar dacă o persoană este cel mai mare păcătos dintre toți, ea poate fi curățată dacă folosește barca cunoașterii. Barca cunoașterii este folosită aici ca o metaforă care indică capacitatea cunoașterii spirituale de a ajuta o persoană să navigheze peste păcate și nedreptate. Această cunoaștere dă puterea de a depăși greșelile anterioare și de a se elibera de consecințele acțiunii. Aceasta indică faptul că cunoașterea spirituală nu este doar teoretică, ci și practică, oferind unei persoane posibilitatea de a se transforma și reînnoi. O persoană care folosește puterea cunoașterii este capabilă să se curețe și să-și depășească păcatele. Krishna îl îndeamnă pe Arjuna să înțeleagă că, indiferent de greșelile din trecut, adevărata cunoaștere spirituală îl va ajuta să treacă peste aceste păcate și să se îndrepte spre eliberarea spirituală.

4-37

Așa cum un foc aprins transformă lemnele în cenușă, o, Arjuna, tot așa focul cunoașterii arde toate reacțiile la acțiune până la cenușă.

Explicație: Acest verset ne învață că cunoașterea spirituală acționează ca un foc puternic, capabil să ardă toate reacțiile la acțiune și să elibereze o persoană de legătura lumească. Krishna subliniază că adevărata cunoaștere este un mijloc puternic de purificare care transformă reacțiile la acțiune în cenușă, lăsând o persoană liberă de acțiune și pregătită pentru creșterea spirituală. Cunoașterea nu numai că ajută la înțelegerea adevăratului sens al vieții, ci și eliberează de acțiunile trecutului și duce la eliberarea spirituală.

4-38

Într-adevăr, în această lume nu există nimic atât de sublim și pur ca cunoașterea transcendentală. Această cunoaștere este fructul tuturor practicilor spirituale, iar cel care a atins perfecțiunea în serviciul devotat se bucură după un timp de această cunoaștere în sine.

Explicație: În acest verset, Krishna evidențiază valoarea și sfințenia cunoașterii, subliniind că cunoașterea este cel mai înalt purificator. Este mai importantă decât orice altceva din această lume, deoarece purifică mintea și sufletul unei persoane, ajutând-o să-și înțeleagă adevărata natură și conștiința divină. Cunoașterea spirituală este cea care ajută o persoană să depășească ignoranța, iluziile și consecințele acțiunii. Această cunoaștere duce la libertate interioară și înțelegere spirituală. Prin urmare, cunoașterea este considerată cea mai înaltă formă de purificare, în comparație cu orice alt ritual sau acțiune. O persoană care s-a perfecționat în disciplina spirituală, adică care a practicat în mod disciplinat disciplina spirituală și autocontrolul, în cele din urmă dobândește această cunoaștere spirituală în timp. Krishna subliniază că această cunoaștere este găsită de o persoană în sine – nu vine din exterior, ci trebuie găsită și conștientizată datorită practicii disciplinei spirituale și călătoriei interioare.

4-39

O persoană credincioasă care s-a dedicat obținerii cunoașterii transcendente și care și-a controlat simțurile este eligibilă să obțină o astfel de cunoaștere și, după ce a obținut-o, atinge rapid pacea spirituală supremă.

Explicație: În acest verset, Krishna indică trei condiții importante pentru ca o persoană să poată dobândi cunoaștere spirituală și să atingă pacea supremă: • Credința – este o parte esențială a căii spirituale. O persoană trebuie să aibă credință nu numai în Divin, ci și în calea cunoașterii și în maestrul spiritual care predă această cunoaștere. Credința permite unei persoane să continue calea spirituală, chiar și atunci când apar obstacole sau dificultăți. • Abnegația și devotamentul – o persoană trebuie să fie pe deplin dedicată cunoașterii spirituale. Aceasta înseamnă că trebuie să se dedice practicii și investigației pentru a obține o adevărată înțelegere și conștiință spirituală. • Controlul simțurilor – pentru ca o persoană să poată dobândi cunoaștere, trebuie să fie capabilă să-și controleze simțurile și emoțiile. Controlul simțurilor permite minții să devină stabilă și pașnică, ceea ce este necesar pentru a învăța pe deplin cunoașterea spirituală. Când o persoană practică învățăturile spirituale cu credință și dăruire și își controlează simțurile, ea dobândește cunoaștere spirituală. Această cunoaștere ajută o persoană să atingă pacea supremă, care este o stare în care o persoană este liberă de neliniște, suferință și iluzii. Pacea supremă este un rezultat care vine odată cu înțelegerea spirituală și dobândirea cunoașterii.

4-40

Dar cei neștiutori și necredincioși, care se îndoiesc de scripturile revelate, nu-L conștientizează pe Dumnezeu, ci cad. Un suflet plin de îndoieli nu are fericire nici în această lume, nici în cea viitoare.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie trei obstacole importante pe calea creșterii spirituale: ignoranța, lipsa de credință și îndoiala. El explică faptul că o persoană care nu reușește să depășească aceste bariere ale obstacolelor, se pierde atât spiritual, cât și emoțional, deoarece nu are fericire nici în această lume, nici în cea viitoare. • Ignoranța – o persoană care nu cunoaște adevărul sau cunoștințele spirituale este pierdută și nu poate avansa pe calea spirituală. Ignoranța este cel mai mare defect care împiedică înțelegerea adevăratei naturi a vieții. • Lipsa de credință – chiar dacă o persoană are cunoștințe, lipsa de credință duce la incapacitatea de a le pune în practică. Credința este necesară pentru ca o persoană să se poată dedica pe deplin căii spirituale și să aibă încredere în îndrumarea învățătorului și a cunoștințelor. • Îndoiala – o persoană care este plină de îndoieli nu poate atinge pacea interioară. Îndoielile subminează practica spirituală și creează incertitudine cu privire la obiectivele unei persoane. O minte îndoielnică nu permite concentrarea asupra dezvoltării spirituale și nu permite unei persoane să atingă eliberarea de suferință. Aceasta înseamnă că chiar și o mică determinare și un mic progres pe calea spirituală aduc un beneficiu enorm. Această cale este sigură și fără pierderi, deoarece chiar și un mic efort aduce roade spirituale. Acest verset subliniază că o persoană cu o minte plină de îndoieli nu are fericire nici în această lume, nici în cea viitoare. Krishna explică că credința, cunoașterea și convingerea sunt necesare pentru a atinge pacea interioară și creșterea spirituală. Dacă aceste condiții prealabile nu sunt îndeplinite, o persoană trăiește în neliniște, atât în această viață, cât și după ea.

4-41

Cel care acționează cu încredere, renunțând la roadele acțiunii, ale cărui îndoieli au fost distruse de cunoașterea transcendentală și care s-a stabilit ferm în Sinele său, o, cuceritorule de bogății, nu mai este legat de acțiune.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că o persoană care a atins conștiința de sine prin disciplina spirituală și și-a distrus îndoielile cu cunoașterea, nu mai este legată de acțiunile acțiunilor. Aceasta înseamnă că o astfel de persoană trăiește liberă de acțiune și nu mai este legată de consecințele acțiunii.

4-42

De aceea, cu sabia cunoașterii care se află în inima ta, taie în bucăți îndoielile care au apărut din ignoranță. Înarmat cu disciplina spirituală, ridică-te și luptă, o, Bhārata!

Explicație: În acest verset, Krishna îl îndeamnă pe Arjuna să folosească cunoașterea ca armă împotriva îndoielilor care au apărut din ignoranță și se află în inima sa. Îndoielile și ignoranța sunt cele mai mari obstacole în calea înțelegerii spirituale și trebuie eliminate pentru ca o persoană să poată stăpâni pe deplin cunoștințele spirituale.