14-1

Preaînaltul Domn a spus: Îți voi revela din nou această înțelepciune supremă, cea mai bună dintre toate cunoștințele, pe care toți înțelepții au dobândit-o, atingând desăvârșirea supremă.

Explicație: În acest verset, Krishna anunță că îi va revela din nou lui Arjuna cea mai înaltă înțelepciune, care este cea mai bună parte a tuturor cunoștințelor. Această înțelepciune a permis tuturor înțelepților să atingă desăvârșirea supremă, adică eliberarea și unitatea cu Divinul. În acest verset, Krishna începe să enumere calitățile divine pe care le posedă cei care merg pe calea dezvoltării spirituale, iar aceste calități ajută omul să se elibereze de limitările lumii materiale și să se apropie de Divin.

14-2

Ținându-se cu fermitate de această cunoaștere, se poate atinge o natură transcendentală, asemănătoare cu a Mea. Cel care a atins-o nu mai renaște în timpul creației și nu este tulburat în momentul distrugerii.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că, ținându-se cu fermitate de această cunoaștere supremă, omul poate atinge o natură transcendentală, care este similară cu propria Sa natură divină. Cel care a atins-o se eliberează de ciclul nașterii și morții – nu mai renaște în timpul creației și nu este tulburat în momentul distrugerii, deoarece a atins o existență eternă, spirituală.

14-3

Întreaga materie, numită Supremul, este sursa nașterii, iar Eu fertilizez acest Suprem, o, descendent al lui Bharata, făcând posibilă nașterea tuturor ființelor.

Explicație: În acest verset, Krishna dezvăluie că întreaga materie este sursa nașterii, iar El este cel care fertilizează această materie, făcând posibilă nașterea tuturor ființelor vii. Acest verset ilustrează simbolic interacțiunea dintre Divin și materie, creând viața. În acest verset, Krishna încheie enumerarea calităților divine, iar aceste calități sunt posedate de ființele divine, care sunt înzestrate cu o natură divină și se află pe calea corectă a dezvoltării spirituale.

14-4

Trebuie înțeles, o, fiul lui Kunti, că toate ființele pot renaște în această natură materială și că Eu sunt tatăl dătător de sămânță.

Explicație: În acest verset, Krishna continuă să explice că toate ființele vii, indiferent de specia lor, pot renaște în această natură materială. El subliniază din nou că este tatăl tuturor ființelor, dătătorul de sămânță, care fertilizează materia și face posibilă apariția vieții. În acest verset, Krishna începe să descrie calitățile demonice, care sunt opuse celor divine, iar aceste calități sunt posedate de cei a căror conștiință a fost preluată de o natură demonică și care sunt departe de înțelegerea spirituală.

14-5

Materia este alcătuită din trei calități – bunătate, pasiune și ignoranță. Când ființa vie eternă intră în contact cu materia, o, Arjuna cu brațe puternice, aceste calități o limitează.

Explicație: În acest verset, Krishna introduce conceptul celor trei calități ale naturii materiale (bunătate, pasiune și ignoranță). El explică faptul că, intrând în contact cu materia, ființa vie eternă (sufletul) este limitată de aceste calități, care îi determină experiențele și acțiunile în lumea materială. În acest verset, Krishna explică faptul că calitățile divine duc la eliberarea de suferințele și obligațiile lumii materiale, în timp ce calitățile demonice duc la o slujire suplimentară a materiei, iar Arjuna nu trebuie să se întristeze, deoarece s-a născut cu calități divine, ceea ce înseamnă că are potențialul de a atinge eliberarea spirituală.

14-6

O, cel fără păcat, calitatea bunătății, care este mai pură decât celelalte calități, iluminează și eliberează de consecințele păcătoase. Cei care se află sub influența acestei calități devin legați de conștiința fericirii și a cunoașterii.

Explicație: În acest verset, Krishna începe să explice fiecare dintre cele trei calități separat. Calitatea bunătății este cea mai pură dintre toate, ea iluminează mintea omului și eliberează de consecințele păcatului. Cu toate acestea, ea atrage omul cu conștiința fericirii și a cunoașterii, creând un fel de confort spiritual care poate deveni un obstacol în calea eliberării complete. În acest verset, Krishna explică faptul că în această lume există două tipuri de ființe create – cele divine și cele demonice, și a vorbit pe larg despre calitățile divine și acum se pregătește să descrie calitățile demonice și influența lor asupra vieții omului.

14-7

Calitatea pasiunii provine din dorințe și pofte nelimitate, o, fiul lui Kunti, și leagă ființa vie întrupată de activitatea roditoare.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie calitatea pasiunii, care provine din dorințe și pofte nelimitate. Această calitate leagă ființa vie întrupată de acțiunea orientată spre atingerea rezultatelor, prinzând astfel sufletul în ciclul dorințelor materiale și al împlinirii lor. În acest verset, Krishna descrie incapacitatea ființelor demonice de a distinge acțiunea corectă de cea incorectă, iar ele nu au puritate, comportament corect și înțelegerea adevărului și nu știu cum să acționeze în conformitate cu principiile spirituale și normele morale.

14-8

O, urmaș al Bharatei, știi că trăsătura întunericului, născută din neștiință, induce în eroare toate ființele întrupate. Această trăsătură leagă cu nebunie, lene și somn.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie trăsătura ignoranței, care se naște din neștiință și induce în eroare toate ființele întrupate. Această trăsătură leagă sufletul cu nebunie, lene și somn, adică cu inerție, apatie și întuneric spiritual. În acest verset, Krishna dezvăluie convingerile eronate ale ființelor demonice despre structura și sensul lumii, iar ele neagă existența lui Dumnezeu și consideră că lumea este întâmplătoare, fără fundament și că singura sa forță motrice este pofta și impulsul sexual.

14-9

O, urmaș al Bharatei, trăsătura bunătății leagă cu fericirea, trăsătura pasiunii – cu acțiunea fructuoasă, dar trăsătura ignoranței, acoperind cunoașterea ființelor, leagă cu nebunia.

Explicație: În acest verset, Krishna rezumă influența celor trei trăsături asupra ființei vii. Bunătatea leagă cu sentimentul de fericire, pasiunea – cu acțiunea orientată spre obținerea rezultatului, dar ignoranța, întunecând cunoașterea, leagă cu nebunia, inerția și orbirea spirituală. În acest verset, Krishna descrie acțiunile ființelor demonice, care decurg din convingerile lor eronate, iar ele și-au pierdut legătura cu adevărata lor natură, acționează irațional și se angajează în acțiuni rele, distructive, orientate spre distrugerea lumii.

14-10

Uneori, o, urmaș al Bharatei, depășind trăsăturile pasiunii și ignoranței, trăsătura bunătății preia controlul. Uneori trăsătura pasiunii depășește bunătatea și ignoranța, dar alteori, o, Arjuna, trăsătura ignoranței depășește bunătatea și pasiunea. Trăsăturile concurează întotdeauna pentru supremație.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că cele trei trăsături ale naturii materiale se luptă constant între ele pentru poziția dominantă în conștiința umană. Uneori, bunătatea preia controlul, alteori – pasiunea, iar alteori – ignoranța. Această luptă determină acțiunile, gândurile și starea emoțională a unei persoane. În acest verset, Krishna explică motivația acțiunilor ființelor demonice, iar ele își găsesc refugiul în pofta insațiabilă, care nu poate fi niciodată satisfăcută pe deplin, și sunt cufundate în mândrie, vanitate și ambiție falsă, care duce la iluzii și atașament față de valori efemere, false.

14-11

Manifestarea trăsăturii bunătății poate fi experimentată atunci când toate porțile corpului sunt iluminate de cunoaștere.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie manifestarea trăsăturii bunătății, care se simte ca o iluminare interioară și un aflux de cunoaștere la toate nivelurile de percepție. Când bunătatea domină conștiința unei persoane, percepția sa devine clară și este capabilă să înțeleagă mai bine problemele spirituale.

14-12

O, cel mai bun dintre descendenții lui Bharata, când crește trăsătura pasiunii, se dezvoltă atașamente puternice, acțiuni fructuoase, eforturi neobosite, precum și semne de dorințe și tendințe necontrolate.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie semnele creșterii trăsăturii pasiunii. Acestea se manifestă ca un atașament puternic față de rezultatele materiale, o activitate sporită, eforturi neobosite, precum și dorințe și tendințe necontrolate. O persoană devine sclavă propriilor dorințe și pasiuni. În acest verset, Krishna continuă să descrie percepția eronată a vieții a ființelor demonice, iar ele consideră că satisfacerea simțurilor până la sfârșitul vieții este cea mai înaltă nevoie și scop al omenirii.

14-13

Când crește trăsătura întunericului și ignoranței, o, descendent al lui Kuru, atunci se instalează întunericul, inactivitatea, nebunia și înșelăciunea.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie consecințele creșterii trăsăturii ignoranței. Acestea sunt întunericul, inactivitatea, nebunia și înșelăciunea. Conștiința unei persoane devine întunecată, își pierde capacitatea de a gândi și de a acționa clar, cufundându-se în apatie și iluzii. În acest verset, Krishna continuă să caracterizeze acțiunile ființelor demonice și consecințele acestora, iar ele sunt complet prinse în sute de mii de rețele de dorințe, care le controlează și le ghidează, iar cuprinse de pasiune și furie, caută mijloace de a obține bani și putere în mod ilegal.

14-14

Când un om aflat în trăsătura bunătății moare, el atinge lăcașurile pure, supreme ale înțelepților.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că o persoană care moare sub influența trăsăturii bunătății atinge lăcașurile pure, supreme ale înțelepților – lumile spirituale, în care nu există suferință și ignoranță. Acesta este rezultatul practicii spirituale pe termen lung și al cultivării bunătății. În acest verset, Krishna dezvăluie modul de gândire al unei persoane demonice, iar această persoană este obsedată de lăcomie și se gândește constant la cât de multă bogăție deține în prezent și cât de mult va obține în viitor.

14-15

Când un om moare în trăsătura pasiunii, el se naște printre cei care sunt atașați de acțiunea fructuoasă, iar când moare în trăsătura ignoranței, el se naște în regnul animal.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că o persoană care moare sub influența trăsăturii pasiunii se naște din nou printre cei care sunt atașați de acțiunea fructuoasă, adică oameni cu viziuni materialiste. Pe de altă parte, dacă o persoană moare sub influența trăsăturii ignoranței, ea se poate naște chiar și în regnul animal, deoarece nivelul său de conștiință este scăzut. În acest verset, Krishna continuă să dezvăluie modul de gândire al unei persoane demonice, care este plin de violență, egoism și iluzii, și ar putea preciza că o astfel de persoană îi consideră pe alții dușmanii săi și se mândrește că i-a învins sau ucis, și se consideră în mod eronat stăpânul și proprietarul întregii lumi.

14-16

Se spune că rezultatul acțiunii caritabile este pur și aparține trăsăturii bunătății. Acțiunile efectuate în trăsătura pasiunii aduc suferință, dar acțiunile efectuate în trăsătura ignoranței duc la nebunie.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie consecințele diferitelor acțiuni, în funcție de trăsăturile sub influența cărora sunt efectuate. Acțiunile caritabile, efectuate sub influența trăsăturii bunătății, aduc puritate și progres spiritual. Acțiunile efectuate sub influența pasiunii creează suferință și atașament față de rezultat. Pe de altă parte, acțiunile influențate de trăsătura ignoranței duc la nebunie și degradare spirituală. În acest verset, Krishna continuă să dezvăluie modul de gândire al unei persoane demonice, care se bazează pe vanitate și autoamăgire, și ar putea preciza că o astfel de persoană se mândrește cu bogăția sa și cu rudele sale influente, considerându-se atotputernică și fericită, și intenționează să facă donații și să ofere daruri caritabile nu din compasiune sinceră, ci pentru a se bucura de presupusa sa noblețe și pentru a-și spori reputația.

14-17

Din trăsătura bunătății se dezvoltă cunoașterea adevărată, din trăsătura pasiunii – lăcomia, dar din trăsătura ignoranței – nebunia, înșelăciunea și neștiința.

Explicație: În acest verset, Krishna explică ce consecințe decurg din fiecare dintre cele trei trăsături. Trăsătura bunătății promovează dezvoltarea cunoașterii spirituale autentice. Trăsătura pasiunii creează lăcomie și dorințe insațiabile. Trăsătura ignoranței duce la nebunie, înșelăciune și neștiință, care este opusul creșterii spirituale. În acest verset, Krishna descrie consecințele care decurg din gândirea și acțiunea demonică și ar putea preciza că astfel de persoane, fiind înșelate de multe griji și prinse într-o rețea de iluzii, devin prea atașate de plăcerile simțurilor și cad în iad, care simbolizează degradarea și suferința spirituală.

14-18

Cei situați în starea de bunătate se înalță treptat pe planetele superioare; cei situați în starea de pasiune trăiesc pe planetele de nivel pământesc, iar cei situați în respingătoarea stare de ignoranță coboară în lumile infernale.

Explicație: În acest verset, Krishna descrie modul în care fiecare dintre cele trei calități afectează soarta sufletului după moarte. Cei care se află sub influența bunătății se înalță pe planetele superioare - lumile spirituale. Cei care se află sub influența pasiunii rămân pe planetele de nivel pământesc, adică în lumea materială. Pe de altă parte, cei care se află sub influența ignoranței coboară în lumile infernale, unde domnesc suferința și întunericul. În acest verset, Krishna descrie atitudinea oamenilor demonici față de practicile spirituale și s-ar putea preciza că aceștia sunt mulțumiți de sine și nerușinați, se laudă cu bogăția și onoarea lor imaginară și, dacă fac ofrande sau ritualuri, o fac doar de dragul aparențelor exterioare, fără a respecta nicio regulă sau principiu spiritual.

14-19

Când un om înțelege cu adevărat că în toate acțiunile nu există alt făptuitor decât aceste calități ale naturii și Îl cunoaște pe Atotputernicul Domn, care este transcendental față de toate aceste calități, atunci el atinge esența Mea spirituală.

Explicație: În acest verset, Krishna explică faptul că, ca urmare a unei înțelegeri adevărate, un om înțelege că toate acțiunile din lumea materială sunt efectuate de cele trei calități ale naturii, nu de suflet. Când un om Îl cunoaște pe Atotputernicul Domn, care este transcendental față de aceste calități, el atinge esența spirituală a lui Krishna, adică este eliberat de restricțiile lumii materiale. În acest verset, Krishna dezvăluie atitudinea oamenilor demonici față de Dumnezeu și s-ar putea preciza că aceștia sunt rătăciți de un ego fals, putere, mândrie, poftă și furie și Îl disprețuiesc pe Dumnezeu, care se află atât în propriile lor trupuri, cât și în cele ale altora ca Suflet Suprem. Ei blasfemiază adevărata esență a religiei, negând principiile sale și opunându-se valorilor spirituale.

14-20

Când ființa întrupată este capabilă să se ridice deasupra acestor trei calități care sunt asociate cu corpul material, ea se poate elibera de naștere, moarte, bătrânețe și suferințele asociate cu acestea și se poate bucura de nectarul nemuririi chiar și în această viață.

Explicație: În acest verset, Krishna confirmă că, ridicându-se deasupra celor trei calități ale naturii materiale, ființa întrupată (sufletul) se poate elibera de naștere, moarte, bătrânețe și suferințele asociate cu acestea. Mai mult, această eliberare și savurarea nectarului nemuririi sunt posibile chiar și atunci când se află încă în acest corp, adică încă în timpul acestei vieți. În acest verset, Krishna explică ce soartă îi așteaptă pe cei invidioși, răuvoitori și care acționează demonic și s-ar putea preciza că El aruncă în mod constant astfel de oameni, care sunt cei mai de jos dintre toți, în oceanul suferinței, făcându-i să se nască în diferite forme demonice de existență, unde domnesc suferința și întunericul.

14-21

Arjuna a întrebat: O, Stăpânul meu, prin ce semne poate fi cunoscut cel care s-a ridicat deasupra acestor trei calități? Cum se comportă el? Și cum depășește calitățile naturii?

Explicație: În acest verset, Arjuna îi pune lui Krishna întrebări pentru a înțelege mai bine cum să recunoască o persoană care s-a ridicat deasupra celor trei calități ale naturii materiale. El dorește să afle cum se comportă o astfel de persoană și cum a reușit să depășească influența acestor calități. În acest verset, Krishna continuă să explice soarta ființelor demonice și s-ar putea preciza că, ajungând din nou și din nou în forme demonice de existență, aceste persoane nu se pot apropia de Dumnezeu și de eliberarea spirituală și se scufundă treptat în forme de existență din ce în ce mai joase și mai respingătoare.

14-22

Atotputernicul Domn a răspuns: O, fiul lui Pandu, cel care nu urăște iluminarea, atașamentul și iluzia atunci când sunt prezente și nu tânjește după ele atunci când au dispărut.

Explicație: În acest verset, Krishna începe să răspundă la întrebarea lui Arjuna, descriind primele semne care indică o ridicare deasupra celor trei calități. O persoană care a atins această stare nu simte aversiune față de iluminare (manifestarea bunătății), atașament (manifestarea pasiunii) și iluzie (manifestarea ignoranței) atunci când sunt prezente și nici nu suferă când nu sunt. El este egal în toate stările. În acest verset, Krishna menționează cele trei obstacole principale care duc la degradarea spirituală și la suferință, numindu-le simbolic „porțile iadului”, și s-ar putea preciza că aceste obstacole sunt pofta, mânia și lăcomia și că orice persoană rațională care dorește să se dezvolte spiritual trebuie să renunțe la aceste calități negative.

14-23

Cel care rămâne neutru și transcendental, știind că numai calitățile acționează, care este neclintit și pașnic, care privește fericirea și suferința în mod egal.

Explicație: În acest verset, Krishna continuă descrierea, indicând faptul că o persoană care s-a ridicat deasupra calităților rămâne neutră și transcendentală, conștientă de faptul că numai calitățile naturii materiale acționează. El este neclintit în conștiința sa spirituală, pașnic și privește fericirea și suferința în mod egal, fără a se lăsa pradă fluctuațiilor. În acest verset, Krishna explică faptul că o persoană care a reușit să se elibereze de influența poftei, mâniei și lăcomiei poate săvârși acțiuni care promovează realizarea de sine și s-ar putea adăuga ideea că o astfel de persoană se apropie treptat de scopul suprem - eliberarea spirituală și unitatea cu Divinul.

14-24

Cel care este în echilibru, pentru care o bucată de aur, o grămadă de lut și o piatră au aceeași valoare, care este înțelept și acceptă deopotrivă atât ceea ce este dorit, cât și ceea ce nu este dorit, care este ferm și ascultă deopotrivă atât laudele, cât și reproșurile.

Explicație: În acest verset, Krishna continuă să descrie caracteristicile unei persoane care s-a ridicat deasupra celor trei calități ale naturii materiale. O astfel de persoană este în echilibru, pentru el nu există diferență între aur, lut și piatră, deoarece s-a eliberat de scara valorilor materiale. El este înțelept și acceptă deopotrivă atât ceea ce este dorit, cât și ceea ce nu este dorit, fără a se lăsa influențat de circumstanțele externe. El este ferm în convingerile sale și ascultă deopotrivă atât laudele, cât și reproșurile, deoarece conștiința sa de sine nu depinde de evaluarea externă. În acest verset, Krishna avertizează că cel care nu respectă îndrumările scripturilor sfinte și principiile spirituale, ci acționează doar după capriciile și dorințele sale, nu va atinge nici perfecțiunea spirituală, nici fericirea adevărată, nici scopul suprem - eliberarea, și s-ar putea preciza că viața sa va fi plină de suferință și dezamăgire, deoarece va fi bazată pe egoism și ignoranță.

14-25

Cel care se poartă în mod egal față de onoare și dezonoare, care se poartă în mod egal față de prieten și dușman, care a renunțat la orice acțiune materială – despre o astfel de persoană se spune că s-a ridicat deasupra calităților naturii materiale.

Explicație: În acest verset, Krishna încheie enumerarea calităților pe care le posedă o persoană care s-a ridicat deasupra calităților naturii materiale. O astfel de persoană se poartă în mod egal față de onoare și dezonoare, față de prieten și dușman și a renunțat la orice acțiune care vizează atingerea unui rezultat material. Acțiunile sale sunt lipsite de egoism și servesc unui scop mai înalt.

14-26

Cel care se dedică în totalitate serviciului devoțional și nu se abate în niciun fel de pe această cale, se ridică imediat deasupra calităților naturii materiale și atinge nivelul Conștiinței Divine.

Explicație: În acest verset, Krishna dezvăluie cum se poate ridica cel mai eficient deasupra calităților naturii materiale - prin dăruirea completă serviciului devoțional, adică activității dedicate lui Dumnezeu. Cel care nu se abate în niciun fel de pe această cale, se ridică imediat deasupra restricțiilor și atinge nivelul Conștiinței Divine, adică eliberarea spirituală.

14-27

Și Eu sunt fundamentul Conștiinței Divine, care este nemuritoare, indestructibilă și veșnică, și este starea naturală de fericire supremă, de Iubire Divină.

Explicație: În acest verset, Krishna încheie capitolul al paisprezecelea, dezvăluind că El este fundamentul Conștiinței Divine, care este nemuritoare, indestructibilă și veșnică. Această Conștiință Divină este starea naturală de fericire supremă și de Iubire Divină, spre care tind toate ființele vii. Krishna este sursa și destinația a tot ceea ce există. În acest verset, Krishna încheie capitolul, subliniind importanța scripturilor sfinte pe calea spirituală și s-ar putea adăuga ideea că un om trebuie să se ghideze după îndrumările scripturilor sfinte pentru a înțelege care este datoria sa și care nu, și, cunoscând aceste reguli și principii, să acționeze astfel încât să se perfecționeze treptat spiritual.