1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: 'Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: 'Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină'?'

Verset: Tendința umană de a se baza pe simțuri și de a le folosi pentru a înțelege adevărurile spirituale era vicleană și înșelătoare. A început să influențeze ego-ul uman și să semene îndoieli cu privire la adevărurile spirituale.

Justificare: "Șarpele" simbolizează simțurile, care ne fac să ne bazăm pe lumea fizică. În acest context, simțurile ne induc în eroare și ne fac să ne îndoim de adevărurile spirituale, reprezentate de "femeia", care este ego-ul uman.

2. Femeia arăspuns şarpelui: 'Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină,

Verset: Ego-ul uman a răspuns că este liber să se bucure de plăcerile pământești și să dobândească cunoștințe din lumea fizică.

Justificare: "Fructele copacilor" simbolizează plăcerile și cunoștințele pământești. Ego-ul, condus de simțuri, crede că este liber să se bucure de tot ceea ce lumea fizică are de oferit.

3. dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: 'Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.''

Verset: Cu toate acestea, ego-ul a recunoscut că există o cunoaștere care vine doar de la Dumnezeu și că omul nu are dreptul să pună la îndoială înțelepciunea lui Dumnezeu; altfel va muri spiritual.

Justificare: "Copacul din mijlocul grădinii" simbolizează înțelepciunea lui Dumnezeu și adevărurile spirituale. Ego-ul înțelege că există cunoaștere accesibilă doar prin Dumnezeu, dar simțurile îl împing spre îndoială.

4. Atunci şarpele a zis femeii: 'Hotărât, că nu veţi muri,
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.'

Verset: Simțurile au continuat să influențeze ego-ul uman, susținând că îndoiala și dobândirea cunoștințelor pământești nu ar duce la moarte spirituală, ci mai degrabă ar ajuta omul să devină ca Dumnezeu, capabil să discearnă binele de rău de unul singur.

Justificare: Simțurile seduc ego-ul, promițându-i înțelepciune și putere egale cu cele ale lui Dumnezeu, dacă se supune influenței lor și caută cunoaștere în lume, mai degrabă decât în Dumnezeu.

6. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

Verset: Ego-ul uman, condus de dorințe senzuale și tentat de promisiunea cunoașterii pământești, a cedat și a acceptat cunoașterea pământească ca fiind a lui. Rațiunea sa a fost, de asemenea, de acord.

Justificare: Ego-ul cedează tentației simțurilor și începe să considere cunoașterea pământească ca fiind a sa, separând-o de înțelepciunea lui Dumnezeu. "Bărbatul" în acest verset simbolizează rațiunea, care este de acord cu alegerea ego-ului.

7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

Ver Omul și-a pierdut inocența spirituală, a început să realizeze separarea sa de Dumnezeu și a simțit rușine.

Justificare: "Ochii deschiși" simbolizează percepția separării de Dumnezeu. "Nuditatea" simbolizează pierderea inocenței spirituale și rușinea care rezultă din conștientizarea separării de divin.

8. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei; şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

Verset: Omul a simțit prezența lui Dumnezeu, s-a speriat și s-a ascuns, de teamă să fie expus în imperfecțiunea sa.

Justificare: "Vocea lui Dumnezeu" simbolizează sentimentul interior al prezenței lui Dumnezeu. Frica de prezența lui Dumnezeu este o reflectare a rușinii omului și a fricii de a fi pedepsit pentru a fi separat de divin.

9. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: 'Unde eşti?'

Verset: Dumnezeu a chemat omul să răspundă pentru faptele sale.

Justificare: Dumnezeu încurajează omul la dialog interior și introspecție, conducându-l să-și dea seama de consecințele acțiunilor sale.

10. El a răspuns: 'Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.'

Verset: Omul a mărturisit frica și rușinea sa, care au provenit din pierderea inocenței sale spirituale.

Justificare: Omul își recunoaște greșelile și frica de pedeapsa lui Dumnezeu.

11. Şi Domnul Dumnezeu a zis: 'Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care-ţi poruncisem să nu mănânci?'
12. Omul a răspuns: 'Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.'
13. Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: 'Ce ai făcut?' Femeia a răspuns: 'Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.'

Verset: Omul a încercat să-și justifice acțiunile, a dat vina pe alții - pe ego-ul său și pe simțurile sale - pentru greșelile sale.

Justificare: Omul nu este dispus să-și asume întreaga responsabilitate pentru greșelile sale și dă vina pe alții, reflectând refuzul său de a-și admite propria vină.

14. Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: 'Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.'

Verset: Dumnezeu a condamnat simțurile și a declarat că acestea ar fi întotdeauna în conflict cu spiritualul, dar a promis că omul ar putea să le controleze prin puterea spirituală.

Justificare: "Șarpele" aici simbolizează nu doar simțurile, ci și răul ca întreg. Dumnezeu prevede că răul va exista întotdeauna și va fi în conflict cu spiritualul, dar omul este înzestrat cu capacitatea de a-l controla și de a-l învinge prin puterea spirituală.

16. Femeii i-a zis: 'Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.'

Verset: Dumnezeu a chemat ego-ul uman să răspundă pentru supunerea sa la ispitele senzuale, a prezis dificultățile și suferințele asociate cu satisfacerea dorințelor egoiste.

Justificare: Ego-ul, supunându-se simțurilor, creează suferința și dificultățile asociate cu satisfacerea dorințelor egoiste.

17. Omului i-a zis: 'Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: 'Să nu mănânci deloc din el,' blestemat este acum pământul din pricina ta; cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;

Verset: Dumnezeu a condamnat rațiunea pentru că a consimțit la alegerea greșită a ego-ului și a avertizat că viața pământească va deveni dificilă și plină de suferință.

Justificare: Rațiunea ("bărbatul"), consimțind la alegerea greșită a ego-ului, îl conduce pe om spre dificultăți și suferință.

18. spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp.
19. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.'

Verset: Dumnezeu a prezis că viața omului ar fi plină de provocări și de luptă împotriva răului și că, în cele din urmă, omul s-ar întoarce la starea sa inițială de inconștiență spirituală.

Justificare: Viața umană separată de adevărul spiritual devine o luptă împotriva răului și a suferinței. "Spinii și mărăcinii" simbolizează dificultățile și obstacolele pe care un om care s-a separat de Dumnezeu trebuie să le depășească. "A se întoarce la pământ" simbolizează o întoarcere la starea inițială de inconștiență spirituală.

20. Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii.

Verset: Omul, realizând consecințele acțiunilor sale, și-a numit ego-ul "Viață", deoarece credea că era cauza a tot.

Justificare: "Eva" (viață) simbolizează ego-ul omului care este separat de Dumnezeu și care, prin urmare, se vede în mod eronat ca fiind cauza a tot.

21. Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.

Verset: Dumnezeu, în harul Său, a acoperit ego-ul și rațiunea omului cu un strat protector pentru a-i ușura suferința și a-i permite să-și continue evoluția spirituală.

Justificare: "Hainele din piele" simbolizează harul lui Dumnezeu, care protejează omul de rău și de suferință, permițându-i să-și continue evoluția spirituală.

22. Domnul Dumnezeu a zis: 'Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.'
23. De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat.

Verset: Dumnezeu a înțeles că omul, separat de înțelepciunea Sa, va deveni egoist și va încerca să se egaleze cu Dumnezeu prin intermediul cunoașterii pământești. Prin urmare, El l-a separat pe om de comunicarea directă cu lumea spirituală.

Justificare: "Pomul Vieții" simbolizează înțelepciunea lui Dumnezeu. Dumnezeu, prevăzând egoismul omului și dorința lui de a deveni egal cu Dumnezeu, l-a separat de comunicarea directă cu lumea spirituală.

24. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

Verset: Dumnezeu a pus un înger să păzească calea către înțelepciunea spirituală pentru a preveni profanarea acesteia.

Justificare: "Heruvim" simbolizează un înger care păzește calea către înțelepciunea spirituală. "Sabia înflăcărată" simbolizează dorințele egoiste și ideile false ale omului, care îl împiedică să ajungă la o adevărată conștiință spirituală.