1. Aşa au fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor.

Verset: Omul, devenit spiritual, continuă să se perfecționeze și aspiră la binele suprem.

Justificare: "Cerul și pământul" simbolizează natura interioară și exterioară a omului, care au atins armonia spirituală. "Desăvârșirea întregii lucrări" înseamnă atingerea perfecțiunii interioare.

2. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.

Verset: Când omul atinge binele suprem, lupta sa interioară încetează și intră într-o stare de pace spirituală.

Justificare: "A șaptea zi" simbolizează o stare de pace spirituală, în care lupta interioară se încheie. "Odihna lui Dumnezeu" reflectă atingerea armoniei și a perfecțiunii.

3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.

Verset: Această stare de pace spirituală este sfântă, deoarece provine de la puterea supremă și îi dă omului pacea adevărată.

Justificare: "Binecuvântarea și sfințirea zilei a șaptea" simbolizează sfințenia stării de pace spirituală și importanța acesteia în viața omului.

4. Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute. În ziua când Domnul Dumnezeu a făcut un pământ şi ceruri,

Verset: Astfel se formează și se dezvoltă omul, când caută binele suprem și pacea spirituală.

Justificare: "Originea cerului și a pământului" simbolizează procesul de creștere și dezvoltare spirituală a omului.

5. nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţise încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse ploaie pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul.

Verset: Natura exterioară a omului este la început inconștientă și sterilă.

Justificare: "Tufișul și iarba" simbolizează imperfecțiunile naturii exterioare a omului și lipsa bunătății spirituale.

6. Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.

Verset: Din natura interioară a omului se ridică o putere spirituală care purifică și revitalizează natura sa exterioară.

Justificare: "Ceața" simbolizează puterea spirituală care se ridică din interiorul omului și influențează natura sa exterioară.

7. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

Verset: Puterea supremă insuflă viață în natura exterioară a omului și aceasta devine conștientă spiritual.

Justificare: "Crearea omului din praful pământului" simbolizează revitalizarea naturii exterioare a omului. "Suflarea unui suflet viu" înseamnă intrarea vieții spirituale în om.

8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.

Verset: Omul este plasat într-un paradis spiritual unde poate crește și se poate perfecționa.

Justificare: "Grădina Edenului" simbolizează un paradis spiritual în care domnesc dragostea și armonia. "Orientul" reprezintă puterea supremă, sursa a tot ceea ce este bun și adevărat.

9. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.

Verset: În acest paradis spiritual cresc copaci care simbolizează adevărul și bunătatea spirituală.

Justificare: "Copacii" simbolizează adevărurile spirituale și bunătatea spirituală. "Pomul vieții" reprezintă dragostea pentru puterea supremă și pentru aproapele. "Pomul cunoașterii binelui și răului" simbolizează capacitatea de a discerne adevărul de minciună.

10. Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.

Verset: Din acest paradis curge un râu care simbolizează înțelepciunea.

Justificare: "Râul" simbolizează înțelepciunea care vine de la puterea supremă.

11. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.

Verset: Primul râu simbolizează înțelegerea spirituală care vine din dragoste.

Justificare: "Pison" simbolizează înțelegerea spirituală. "Țara Havila" reflectă sufletul, care este capabil să perceapă adevărul și bunătatea spirituală.

12. Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.

Verset: În această înțelegere spirituală locuiesc binele și adevărul.

Justificare: "Aurul" simbolizează bunătatea spirituală. "Bdellium și onixul" reprezintă adevărul spiritual.

13. Numele râului al doilea este Gihon; el înconjoară toată ţara Cuş.

Verset: Al doilea râu simbolizează înțelegerea problemelor spirituale.

Justificare: "Ghihon" simbolizează înțelegerea problemelor spirituale. "Țara Cuș" simbolizează sufletul capabil să perceapă cunoașterea spirituală.

14. Numele râului al treilea este Hidechel; el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul.

Verset: Al treilea râu simbolizează capacitatea de a discerne binele de rău. Al patrulea râu simbolizează cunoașterea spirituală.

Justificare: "Hidechel" simbolizează capacitatea de discernământ. "Asiria" reflectă mintea rațională. "Eufrat" simbolizează cunoașterea spirituală.

15. Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.

Verset: Omului i se permite să se bucure de toate lucrurile bune care se află în paradisul spiritual, dar nu trebuie să le considere ale sale.

Justificare: "A cultiva și a păzi grădina" simbolizează responsabilitatea omului de a avea grijă de creșterea și dezvoltarea sa spirituală, fără a uita că tot binele vine de la puterea supremă.

16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;

Verset: Omului i se permite să cunoască adevărul și bunătatea spirituală.

Justificare: "A mânca fructele tuturor copacilor din grădină" simbolizează revelația și acceptarea adevărului spiritual și a bunătății spirituale.

17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Verset: Omului nu i se permite să încerce să cunoască adevărul și bunătatea spirituală folosind doar propria forță și experiență.

Justificare: A mânca fructul din "pomul cunoașterii binelui și răului" simbolizează încercarea de a cunoaște adevărul și bunătatea spirituală doar cu ajutorul rațiunii și experienței. "Moartea" înseamnă pierderea vieții spirituale.

18. Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”

Verset: Omul nu poate realiza pe deplin viața spirituală singur, el are nevoie de o conexiune cu binele suprem.

Justificare: "Singurătatea" simbolizează incapacitatea omului de a realiza pe deplin viața spirituală fără o conexiune cu puterea supremă.

19. Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.

Verset: Omul este înzestrat cu capacitatea de a distinge între diferite stări spirituale.

Justificare: "Animalele și păsările" simbolizează diferitele stări spirituale pe care omul este capabil să le distingă.

20. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.

Verset: Deși omul este capabil să distingă între aceste stări spirituale, el încă tânjește după o conexiune cu binele suprem.

Justificare: Chiar dacă omul este înzestrat cu capacitatea de a discerne adevărul spiritual de minciună, el încă caută o conexiune cu binele suprem.

21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.

Verset: Omului i se dă capacitatea de a simți și de a fi conștient de natura sa exterioară.

Justificare: "Somnul adânc" simbolizează starea omului când este deschis influenței puterii supreme. "Coasta" simbolizează natura exterioară a omului.

22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.

Verset: Natura exterioară a omului este revitalizată și conectată la natura interioară a omului.

Justificare: "Crearea femeii din coastă" simbolizează revitalizarea naturii exterioare a omului și conexiunea acesteia cu natura sa interioară spirituală.

23. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie” (ebr. Işşa), pentru că a fost luată din om (ebr. Iş).”

Verset: Omul realizează unitatea naturii sale exterioare și interioare.

Justificare: "Os din oasele mele și carne din carnea mea" simbolizează unitatea naturii exterioare și interioare a omului.

24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

Verset: Natura interioară și natura exterioară a omului formează o unitate.

Justificare: "Omul își va părăsi tatăl și mama" simbolizează separarea omului de stările spirituale anterioare. "Se va alipi de soția sa" simbolizează unirea cu o nouă stare spirituală.

25. Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.

Verset: Omul care trăiește în armonie cu adevărul și bunătatea spirituală simte pace și armonie interioare.

Justificare: "Nuditatea" simbolizează puritatea și inocența interioare. "Rușinea" simbolizează conștientizarea păcatului.